Lumina

25 Decembrie 2017

Open the eyes of my heart, Lord .... I WANT TO SEE YOU ... !

Un copilas autist si orb, canta ceva frumos. Nu conteaza c-au facut din el un fenomen media de vanzare, nu conteaza nimic din ce conteaza pentru noi.

Niste oameni au vazut ceva in el, cu ce parte a sufletului lor au vazut? E un mister.
Important e ca i-au dat sansa de a fi. Pentru ei nu a fost invizibil. Un gunoi, care poate fi parasit undeva si uitat acolo.

Eu vad aici ce au vazut altii in el, sufletelul lui care vrea sa vorbeasca, sa FIE - nu in rand cu noi, sunt sigura, nu la fel ca noi, ci impreuna cu noi. Nici nu stiu ce (sau daca) isi doreste de la viata un copilas autist, dar sunt sigura ca nu vrea sa fie la fel ca noi.
O ruda il prezinta publicului si spune ca mama lui consuma droguri cand l-a conceput - cocaina si altele - si spune asta de fata cu el. Cati dintre noi ne-am ierta mama pentru asta. Iertarea de acest fel nu sta in puterea nostra de oameni, e o putere care vine doar de la Duhul Sfant, si numai daca o cerem.

A 10 Year-Old Blind Autistic Boy Singing. What Happened Next Shocked Everyone

Oana Moraru - Vocea Parintilor: despre mecanismul invatarii prin descoperire

si despre mecanismul formarii atentiei interioare

O grădiniță experimentală din Canada, cu programe de învățare suprevegheate de cercetători în neuroștiințe, și-a petrecut 4 luni studiind în grupa de copii de 5 ani modele de zmee. Copiii au construit și reconstruit, au interogat pas cu pas despre principiile aerodinamicii, au schițat și modelat zeci de variante sortite eșecului, au pus în zbor zmee de toate formele și mărimile.

Timp de 4 luni.

Ce au concluzionat în urma extravagantului proiect este că toți copiii, cu excepția unuia - mai puțin interesat, dar până la urmă cooptat în proiect tangențial pentru că își descoperise o curiozitate pentru culoarea albastru - au avut o creștere intelectuală superioară celoralte grupuri: focus sporit, nivel de angajare mai mare, raționamente mai complexe, ipoteze și strategii de testare variate, retenție a informației pe termen lung, capacitate sporită de colaborare etc.

Avantajul acestei adânciri aparent înguste într-o singură direcție de lucru este - spun cercetătorii - că neuronii din creierul fiecărui copil învață ”să vorbească” unul cu celălalt, să își negocieze legăturile pe termen lung, cu impact extraordinar pentru dezvoltarea inteligențelor.

Adevărata învățare, concluzionează ei, presupune acest dialog interior, această răsucire de idei pe drumuri testabile, înfundate, reluate de la capăt, care consolidează legăturile neuronale, le face mai capabile de flux informațional și, în primul rând, determină dezvoltarea funcțiilor executive ale creierului: atenția, autocontrolul, planificarea, reglarea impulsurilor.

Pentru a mia oară mă contraziceam aseară cu un profesor convins că școala românească este serioasă pentru că este grea: în sensul că elevii au de învățat lucruri net superioare școlilor din vestul Europei.

E adevărat, numai că această învățare este un simulacru, un fel de impresionare de scurtă durată a creierului, nu un prilej de consolidare a circuitelor gândirii. Și, mai ales, un nefast prilej de erodare a intereselor și a pasiunilor autentice.

Așa cum este construită școala astăzi, funcționăm cu toții împotriva copiilor, împotriva gândirii, împotriva științei gândirii. Vă mirați că avem mulți copii agitați, neatenți, hiperactivi, plictisiți, fâțâiți, reactivi, superficiali? Funcțiile executive ale creierului SE ÎNVAȚĂ. Atenția, autocontrolul, planificarea, liniștea interioară SE ÎNVAȚĂ.

Cum? Printr-o pedagogie la clasă care îi ajută pe copii să își pună neuronii în dialog. Proiecte simple, pe termen lung, în adâncime. Măcar până la 12 ani. Nu 15 materii, zeci de culegeri, fișe și concursuri școlare care nu fac altceva decât să reproducă striațiile superficiale create în materia cenușie, ocazional, de ambițiile de portofoliu ale profesorilor.

Oana Moraru in Vocea Parintilor

Lisa Murphy on raising pre-k children

Constructia increderii in sine prin largirea ariei de experienta, fara metode bazate pe conditionare (recompensa-pedeapsa si frica-control)

Lisa Murphy, The ooey-gooey lady: "... that organic enthousiasm... "

The Banana Phone!

Still face experiment

Note

- ce se intampla cand nu raspundem nevoilor de atentie ale copilului
- cum se construieste in copil impotrivirea din frustrare
- cum este un copil care nu plange niciodata

Lacrimile ei

"... tot astfel plange si pentru fiecare crestin" 

"Aşa cum plângea Maica Domnului pen­tru Fiul ei, atunci când era pe Cruce, tot astfel plânge şi acum pentru fiecare creştin care crede în Dumnezeu. Odată, pe când mă rugam, am urcat la înălţime, sus la Tronul lui Dumnezeu, şi ceream ajutor… Aceasta s-a petrecut cu câţiva ani în urmă, atunci când am orbit din pricina diabetu­lui.

 Deodată am văzut o Femeie, ce purta un acoperământ pe cap şi care s-a apropiat de mine privindu-mă. Şi în timp ce mă privea, lăcrima. Şi cu cât lăcrima mai mult, cu atât lacrimile ei străfulgerau mai tare. Privea la piciorul meu cel sănătos şi lă­crima… îmi amintesc şi acum acele lacrimi. Acele lacrimi au căzut în inima mea. Să nu le scoţi din inima mea! Am simţit multă bucurie şi mult curaj am primit când am văzut acele lacrimi, deşi eram orb.

 Altădată am văzut o lumină nesfârşită. Văzând acea lumină, ce urca de la pământ la cer, am fost cuprins de dor dumnezeiesc şi am început să spun cu toată inima mea: «Sfinte Dumnezeule… Sfinte Dumnezeu­le…» Sufletul meu se înălţa duhovniceşte. Dacă omul întâlneşte Lumina, se topeşte, precum se topeşte sarea fină în apă.Atunci când vine Lumina… Ca un vul­can… Şase, şapte ani după aceea, când îmi aminteam aceasta lăcrimam şi strigam: «Sfinte Dumnezeule!…» Acestea nu se spun… Eu mă rog ca să mă vadă Maica Domnului, iar nu să o văd eu… Maica Domnului… harul ei se află pe pământ. Să dobândim virtuţile. Sfinţii sunt aici şi se luptă ca să ne izbăvească. 

Aşa cum plânge Maica Domnului pentru Hristos Cel fără de păcat, tot astfel plânge şi pentru fiecare creştin. Plânge, dar nu o vedem. A o vedea nu este al nostru. Este «dar de sus». 

Unul prin rugăciune dobândeşte cunoaş­terea de Dumnezeu, altul este fierăstruit pentru credinţă. Să nu ne pierdem credinţa. Nu numai să citeşti, dar să şi pui în practică, şi atunci te va durea pentru Evanghelie.Cea mai mare dovadă a vieţii de din­colo este Maica Domnului, care se roagă cu lacrimi Fiului ei, aşa cum se ruga înaintea Crucii". 

Anastasie MalamasExtras din ”Ca aurul în topitoare”, Ed. Evanghelismos

Sursa: Ganduri din Ierusalim

Mainile

Iasi, 14 Octombrie 2016: Familii binecuvântate cu mulți copii au primit „Crucea Moldavă”

Mainile binefacatoare

28 Martie 2016: Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, prezent la înmormântarea studentei Veronica Matcovici


Maini aducatoare de iubire

OAMENI SENINI : "cred că-mi stătea inima, cred că şi muream"

 M-a luat cu trepidaţii la inimă incât, dacă aş mai fi zăbovit câteva minute în preocuparea asta pentru ziua de mâine, cred că-mi stătea inima, cred că şi muream

 Eu, cel puţin, gândindu-mă odată la viitorul familiei mele, am realizat cât de greu este măcar şi o zi să-mi duc familia mai departe. M-a luat cu trepidaţii la inimă incât, dacă aş mai fi zăbovit câteva minute în preocuparea asta pentru ziua de mâine, cred că-mi stătea inima, cred că şi muream. De aceea Mântuitorul a zis: „Nu vă preocupaţi de ziua de mâine, că ajunge zilei răutatea ei". Este, într-adevăr, multă răutate într-o zi din aceasta, încât, să te mai preocupi şi de ziua de mâine e peste puterile noastre.

Atunci ne rugăm la Dumnezeu, şi Dumnezeu ne ajută pentru „pâinea cea de astăzi», şi mâine pentru „cea de astăzi", şi poimâine ne rugăm tot pentru „cea de astăzi", şi aşa în fiecare zi ne rugăm la Dumnezeu să ne dea putere. Părintele Vasile Mihoc spunea că este greu şi la el — e greu cu 13 copii! dar spunea: „Trebuie să vă daţi seama că aici sunt şi 13 de «Tatăl nostru», şi 13 de «Cuvine-se cu adevărat»"... Şi era aşa, într-adevăr. La fel şi la noi, dacă ne vom ruga, vom izbândi — şi eu sper să înţelegem că omul nu e nici maimuţă, şi nici maimuţa n-o să fie om, ci omul e făptură lăsată de Dumnezeu, extraordinar de înzestrată, extraordinar de valoroasă, şi nu se cuvine s-o lăsăm să se piardă pentru nişte provocări din acestea efemere.

Sursa: Familia Ortodoxa, Parintele Sorinel Platon din satul Soci, comuna Borca, Neamt


... Mie mi-a luat o viata sa-nvat taina timpului: timpul lumii acesteia - cum zice o prietena a Maicii Rafaela - e cel plin de grija si anxietate. 
Timpul "celalalt" e continuu in acesta, e impreuna cu el, inclus in acesta, si il face pe primul irelevant. In timpul celalalt, al lui ASTAZI, timpul vietii acesteia face figuri interesante: cateodata sta,  se opreste, asteapta intelegerea ta si apoi rastoarna trecutul pe care l-ai trait, ori se dilata, ori, cateodata, dispare pur si simplu si se transforma in prezenta.  Prezenta ta, in fata lui Dumnezeu, caci Dumnezeu, prezent este, totdeauna.

Dacă ar fi să rezum ce mi-a lăsat, aș spune, mai degrabă, ce mi-a luat: timpul lumii acesteia

Maica Rafaela Urda. N-am cunoscut-o niciodata, dar o recunosc din cuvintele celor pe care i-a iubit.
Era un copil - ar fi putut chiar sa fie copilul meu. Nu stiu daca era frumoasa, pentru ca eu vad in ea doar omul "trezit" la Viata adevarata, "mutat" cum spune ea, in altceva decat acest timp si aceasta viata.
In jurul ochilor ei lumina vibreaza si e dulce.

Cateodata, lumina ingheata si taie, asa cum pentru Dumnezeu durerea pierderii sufletului din noi, e de nesuportat; inacceptabila.

... Daca un om poate fi asa, cum e oare Dumnezeu ?

Așa era maica Rafaela, iubea

„Mulțumesc pentru că mă suportați”, i-am spus. „Te iubesc, nu te suport!”, mi-a răspuns, îmbrățișându-mă cu toată inima ei. Așa era ea, iubea. Iubea și când te lua în brațe, și când te lăsa să îți conștientizezi durerea, și când știa ce nu aveai cuvinte să îi transmiți, pentru că era suficient doar să o privești. Îmi amintesc prima dată când ne-am cunoscut. Îi scrisesem câteva cuvinte pe email înainte, iar dintr-un grup de oameni, s-a oprit la mine zâmbind și m-a întrebat: „Tu ești, frumoasa mea?”. Eu eram. Mai târziu aveam să înțeleg sensul cuvintelor „Să nu uiți că ești copilul meu!”. Știa că drumul ei se întindea spre veșnicie.

Dumnezeu cunoștea faptul că nu aș fi putut să fiu departe de ea în momentul în care trecerea s-ar fi făcut. Eu cred că timpul meu petrecut în mănăstire, acel un an și jumătate în care cancerul ei a escaladat, a fost darul Domnului pentru mine din multe puncte de vedere. Unul a fost acesta, al faptului că am devenit moștenitor viu al harului ei, că am văzut-o cum cu ultimele puteri, în toiul nopții, mă ruga să o ajut să se pună în genunchi, ca să se roage pentru cei adormiți. Că mi-a arătat cum dragostea ei pentru Dumnezeu a curs mai multe lacrimi decât durerea insuportabilă omenească pe care o avea. Că avea o capacitate extraordinară de a găsi binecuvântarea până și în pașii aceia pe care îi făceam împreună cu greu, și pe care îi numea dans. Că mă aștepta să facem împreună un bagaj, doar ca să îmi facă această bucurie, de a putea să o ajut cu ceva. Că, uneori, îmi împărtășea din ce trăiește ca și cum ar fi vorbit unui om mare deja, capabil să primească. Încredere, avea atât de multă încredere în lucrarea Domnului cu mine.

E adevărat că m-am lipit prea mult de ea, dar nu am îndrăznit vreodată să îi spun cât de greu avea să îmi fie fără. I-am dăruit un desen în care exprimam ce simt. În ziua înmormântării ei, după vecernia Sfântului Nicolae, l-am găsit într-un colț întunecat din chilie, lângă Filocalii. Era rupt, rearanjat și lipit cu scotch. Mă lăsase în grija Domnului, privindu-mă din Cer. Cât de mult trebuie să mă fi iubit, ca să îmi facă un cadou de ziua mea, până și după moarte?! M-a iubit cu aceeași iubire cu care mă mângâia pe cap după ce unele cuvinte ale ei îmi treceau prin inimă ca o sabie. Era de partea mea, cea adevărată, și căuta cu toată puterea să mă ajute să fiu autentică, să fiu un om nou născut din prima dragoste...

Maica Rafaela m-a învățat că Domnul mă iubește, că e în regulă și să greșesc, dacă învăț din asta, că pot face pauze, că a spune „da” mereu și a nega „nu”-ul pe care îl simt e o boală, că am voie să am viața mea, separată de dorințele celorlalți, că indiferent de ce au făcut ceilalți, eu sunt singura responsabilă pentru cum trăiesc acum, dacă aleg sau nu să iert, dacă aleg sau nu să mă bucur de viața prin care curge iubirea Lui. Că veșnicia a început, este acum, și suntem împreună, fie că ne vedem, fie că nu.

timpul lumii acesteia

Dacă ar fi să rezum ce mi-a lăsat, aș spune, mai degrabă, ce mi-a luat: timpul lumii acesteia. Pentru mine, acum, ceasul nu mai are însemnătate decât atunci când am de ajuns dintr-un loc într-altul. În inimă îmi bate veșnicia și știu că e doar o chestiune de bătăi până când voi fi acolo unde și ea este, după cum se ruga.

Și a avut grijă, ca până atunci, să mă lase în sufletele oamenilor pe care îi iubea cel mai mult, care o crescuseră, care o învățaseră, iar acesta a fost, pentru mine, cel mai mare dar pe care știu că putea să mi-l ofere. Mi-a dat tot ce primise de la Dumnezeu, prin oamenii de la care primise, și mi-a luat risipirea, dându-mi haină de iubire.

Și mi-a arătat, în visul acela, că sub rănile ei, strălucea un minunat albastru. Căci o întrebasem cum o fi arătând albastrul ei acolo, acum... Și mi-a cântat cu vocea ei frumoasă un cântec pe care nu l-am auzit pe pământ, pentru că ea știa să meargă dincolo de granițe. Așa cum știa când cineva din alt colț al lumii se ruga pentru ea.

Și, uimitor, deși știa tot, îmi spunea că cel mai mult o ajutaseră cuvintele „eu nu știu nimic”. Doamne, nici eu nu știu nimic, și nu mai știu nimic de ea, dar o simt mereu a fi cu mine. Te-am rugat înainte să își ridice brațele spre Tine și să plece cu acel avânt, să o primești în Împărăția Ta. Și cred că nu ai fi luat-o, dacă nu ai fi iubit-o într-atât. Căci lumina aceea care s-a pogorât peste chipul ei în clipa morții, zâmbetul acela care i-a răsărit pe buzele lipsite de viață omenească, nu puteau să fie decât de la Tine. Odihnește-o, Doamne, unde sfinții se odihnesc!

Nicoleta

 Sursa: Centrul de formare si consiliere Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Cresterea copiilor: Primele 1000 de zile din viata unui copil sunt cruciale pentru dezvoltarea structurii lui neuronale

World Economic forum

Fostering Successful Learning in the First 1000 Days of Life | Casey Lew-Williams

Sursa: Camelia Sas

Modelul integritatii

Cu cat inaintez mai mult in credinta, cu atat mi se descopera mai mult modelul integritatii: al meu, inainte de toate, apoi, al celorlalte fiinte, apoi al lui Dumnezeu care e intreg si drept in toate.
E o bucurie mare sa devii intreg. Sa fii al tau, neimpartit de dureri - cu toate ca nu poti castiga asta fara durere.
Am fost intreaga de la bun inceput, si o durere, sau o lipsa (cum zice Oana Moraru), mi-a impartit fiinta in 2, sau 3, si-apoi, in milioane de oglinzi in care nu ma vedeam decat mai mica decat sunt.
Cand crezi si te rogi, durerile astea invie, si ard in fata ochilor, iar pana cand nu cer harul lui Dumnezeu sa vina sa le vindece, nimic altceva nu o poate face. Tone de carti de psihologie, exercitii de programare mentala, nimic.

Numai pacea lui Dumnezeu ajunge in adancul inimii, acolo unde odata demult, raul a intrat si a spart  oglinda cea intreaga a fiintei mele. Harul e insasi Prezenta lui Dumnezeu, care se apleaca si se coboara in sufletul mic de om ca sa-l vindece de rani.

Harul lui Dumnezeu ma iubeste pe mine intreaga, asa cum sunt - nu rupta in bucatele de raul care m-a atins. Asa invat si eu lucruri noi despre mine: ca sunt mult mai inalta, mult mai mare si mult mai pretuita decat cred. Sau decat m-a facut cel rau sa cred.

Asa mi se descopera mie modelul integritatii lui Dumnezeu, care e intreg si drept in toate. Cand ma revoltam impotriva lui Dumnezeu ("da de ce, Doamne, da de ce mie ..?!"), nu vedeam. Cand ma rup de modelul ideal din capul meu, care ma face de fapt sa sufar ("ar fi trebuit sa fii si tu intreaga, sa ti se intample asta si asta - ca sa fii un om intreg ...") si cand ma intorc cu fata la suferinta mea si o traiesc impreuna cu Dumnezeu, primesc mangaiere si vindecare. Vindecarea inseamna mai multe etape, dar catre sfarsitul ei aduce intotdeauna intregire.

Intregirea fiintei mele cu cele rapite de cel rau inca din copilaria mea ("caci intru faradelegi m-am zamislit si intru pacate m-a nascut maica mea").

Ce e incredibil e ca, Dumnezeu cel mare, drept si intreg - nu e de fapt intreg fara mine. Asta e marea Taina a lui Dumnezeu: Dumnezeu nu are nevoie de nimic, dar nu e intreg fara mine.

Sufera pentru mine si a murit pentru mine - atat de mare e lipsa lui "de mine".

Pentru copilul nedorit care am fost eu, faptul ca Dumnezeu ma cunoaste si ma doreste inca dinainte ca mama mea sa ma fi nascut, este o vindecare mai mare decat toate.
De cand am nume de botez, Dumnezeu ma cheama.
Ma cheama pe nume si imi spune "tu".
Ma cheama ca sa fim impreuna - sa fim intregi.

Eu, noi si toata lumea Lui.

departare si Prezenta

‒ în timp ce iubirea pentru duşmani este curată.

Iubirea lui Dumnezeu nu cunoaşte margini. Ea se revarsă asupra tuturor fiilor lui Dumnezeu, prieteni şi duşmani. Parintele imi spunea:

‒ Iubirea noastră pentru prieteni este adesea amestecată cu lucruri străine – interesul, răsplata, slava deşartă, slăbiciunea sentimentală, simpatia pătimaşă ‒, în timp ce iubirea pentru duşmani este curată.

Sursa: Doxologia.ro - Părintele Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 32

Daca nu voi cere: "Cand ne intoarcem catre Dansul ca spre ruda noastra cea mai apropiata"

Nu prin faptul că ne plângem întruna de ceva Îl supărăm pe Dumnezeu. Îl supărăm atunci când păcătuim, nu atunci când ne întoarcem către Dânsul ca spre ruda noastră cea mai apropiată. Domnului îi este plăcut a-l chema neîncetat şi a ne revărsa preaplinul inimii înaintea Sa.

El îi va da să vadă doar o vreme că pretutindenea este şi toate plineşte, plineşte lumea întreagă, făptura toată. Atunci sufletul este atât de bucuros, atunci are totul! Dar, apoi, Domnul se ascunde iarăşi, ca să tânjim după El şi să-L căutăm cu toată inima.

Parintele TADEI de la Vitovnita

Sa n-astepti sa-ti dea Dumnezeu fara sa ceri. Ieromonah Adrian Fageteanu

–      Gheronda, ce înseamnă pentru Sfinția Voastră rugaciunea?

- Trimit semnal, cer ajutor. Cer continuu ajutor de la Hristos, de la Maica Domnului, de la Sfinți, pentru mine și pentru ceilalți. Daca nu voi cere, nu-mi vor da.

din “Despre rugăciune”, vol. 6 din colecția “Cuviosul Paisie Aghioritul. Cuvinte duhovniceşti”, ed. Evanghelismos 

– Ţi le voi da pe acestea, i-a spus Maica Domnului, dar vreau sa faci ceea ce-ti voi spune. Vreau sa ma chemi.

„Vreau sa ma chemi, i-a spus, si-ti voi implini cele cerute”.

Si Hristos vrea sa strigam la El, vrea sa-L chemam.

Hristos vrea sa-I vorbim, nu sa-I spunem un „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma” sec;  vrea sa-I vorbim ca sa ne mantuiasca.

Stareta Macrina Vassopoulos

„Să vii la Mine pentru ca vrei, nu pentru că poţi”

Monahia Siluana Vlad

Toată facerea omenească, dacă nu se săvârşeşte din deplină libertate, nu poate avea valoare veşnică. 

Arh. Sofronie Saharov

Dumnezeu vrea să Îl rugăm să intervină să ne ajute, pentru că El respectă libertatea noastră. 
Sf. Paisie Aghioritul

"Ingramadita de rusine"

10 IULIE 2017

Era odată pe stradă o bătrână care cersea – se vedea că nu mai cersise, dar de o conditie morală foarte bună. Stătea, asa, îngrămădită cu rusine, îsi pusese o iconită în fată si nu zicea nimic. M-am apropiat de ea si am întrebat-o:

„Ati primit ceva?”. Zice: „Nu”. I-am zis: „Tot stati degeaba aici… rugati-vă pentru ei. Le vedeti picioarele, aleargă în toate părtile, au atâtea probleme, au atâtea necazuri… Ziceti asa: «Maica Domnului binecuvântează-l pe acesta, ajută-l pe acesta care trece pe lângă mine». Faceti ceva bun.

Când am trecut după o săptămână mi-a zis: „Maică, primesc de dau la toti la sfârsitul zilei (erau vreo 10 însirati pe acolo) fără să cer nimic”. E atât de puternică această rugăciune!

Monahia Siluana Vlad


Sursa: ganduridinierusalim.com

Wow of the day

Sursa: wowoftheday

Iubirea si dependenta emotionala - cum le deosebim ?

Conferinta susținută de Monahia Siluana Vlad,

Iasi 18 martie 2017

Maica Siluana Vlad este coordonatoarea Centrului de Formare și Consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” (Talpalari) din Iași

Jazz ADEVARAT

Marta HRISTEA
Mircea TIBERIAN


In aceasta seara la Conservator, ora 18:00

Taina de început şi de totdeauna, cea de pe urma si cea dintai

Iată unde este taina de început şi de totdeauna a biruinţei noastre

De la început Dumnezeu a creat pe om cu această puternică şi mult discutată însuşire – „voinţă liberă”. Aceasta ni se cere mai întâi: să vrem să biruim ispitele. Şi, mişcând, va veni neîntârziat harul.

Rugându-ne intens lui Dumnezeu, voind şi ostenindu-ne mereu, harul nu va lipsi de la noi. Iată unde este taina de început şi de totdeauna a biruinţei noastre. Harul este de natură divină – „energie necreată”, spune Sfântul Grigorie Palama.

Din primii paşi spre viaţa monahală, [ si a oricarui crestin incepator, care crede in Dumnezeu dar nu-L cunoaste pe El ca Persoana ] plină de taine şi înţelesuri preafrumoase, noul începător este bine să-şi îndrepte inima şi să-şi însuşească o aleasă evlavie, nedifuzată şi nădăjduită către Maica Domnului. Apoi, mereu, cu bucuria în inimă, să se recunoască a-i fi un fiu iubitor şi nevinovat şi Maica Domnului îi va arăta cu prisosinţă cât de mult se va bucura a-i fi Mamă.

O fiică îmbunătăţită se ruga Maicii Domnului, zicând: „Maica Domnului, arată-te a-mi fi mamă!” Iar Maica Domnului i-a răspuns: „Arată-te a-mi fi fiică!” 

Părintele Arsenie Papacioc

Extras din ”Ne vorbește Părintele Arsenie”, Vol. 1, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010, pag. 40

"Maica Domnului ne va duce de manuta la El." Ieromonahul Hrisostom de la Putna

Scoala parintilor

„Mama, am pe Domnul Hristos în piept”

Hristos a înviat, măicuța mea dragă!

Ce mult doream să vă scriu câteva rânduri, iar astăzi am prins momentul potrivit. Am rămas cu inima plină de bucurie de la întâlnirea dumneavoastră cu Ioan... Voiam să vă zic că de atunci Ioan vine și îmi spune o chestie foarte interesantă și cred că de la Maica Siluana o știe, că eu nici măcar odată nu am pomenit așa ceva: „Mama, am pe Domnul Hristos în piept, Care mă cheamă Ioan Ioan” și arată cu pumnulețul în piepul lui.... pe urmă fuge la joacă. Îl tot întreb „Mama, cine ți-a spus așa?” și nu răspunde.

Zilele trecute lucrau muncitorii pe vârful unei case și el spune deodată „Doamne miluiește să nu cadă nenea jos”... Am rămas trăznită.

Oricum mi-a fost inima tare bucuroasă că v-ați întâlnit. Mulțumesc pentru acea bucurie.
M

Să vedeți miracol!

 Dragă maica Siluana,

 Slavă Domnului pentru toate!

Am lucrat la sfârșitul sesiunii 3, unde se vorbește despre vinovătie, și am aflat că în relație cu mama, eu am acoperit vinovăția ei, luând-o asupra mea ca s-o protejez.

Deci m-am învinovățit eu că, atunci când eram copil, n-am primit afecțiunea și iubirea și ocrotirea de care toți copiii au nevoie. M-am simțit eu ca fiind insuficientă sau nepotrivită, ba chiar o povară pentru părinți. Mă simțeam vinovată și că mă născusem.

Atâta timp cât refuzam să văd adevărul și o protejam pe mama luând asupra mea responsabilitățile și vinovăția care erau ale ei, am avut niște bube sau alergii care au început să se formeze pe față.

Astăzi, să vedeți miracol: Am acceptat că nu a fost vina mea, că am fost un copil bun care a meritat iubire și afectiune, dar a fost vina mamei că nu mi le-a dat. Odată ce am văzut adevărul și am pus responsabilitatea pe mama, refuzând s-o mai apăr, mi-au căzut bubele de pe față. Nu mi-a venit să cred!

Doamne ajută,

CS

DRAGA MEA COPILĂ,

E minunat cum ai lucrat și multumesc Domnului pentru ​lucrarea Lui cu tine. E important pentru noi să înțelegem că rostirea adevărului despre părinții noștri, fără judecată și fără gând de răzbunare, ci cu rugăciune și respect, este vindecare. Avem porunca să-i respectăm așa cum sunt, cum au fost și nu să-i idealizăm sau să-i ponegrim. Să avem încredere în mila Domnului că El va lucra și vindecarea lor care deja începe cu iertarea noastră.

Te îmbrățișez și te aștept mai departe cu drag.

Cu drag și rugăciune,
Maica Siluana

PS: Dacă nu primiți răspuns, continuați să lucrați temele și să le trimiteți aici.

Sursa: Centrul de Formare si Consiliere Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil

Nimic nu mă mai bucură în această viaţă şi poverile şi suferinţele cele lăuntrice îmi sunt ca o băutură otrăvitoare şi cumplit de amară

Sf. Efrem cel Nou Tamaduitorul - 5 Mai

Rugăciunea catre Sfantul Efrem cel Nou Tamaduitorul
(dependenta de tristete)

Sfinte Părinte Efrem, inima mea e sfâşiată de durere şi de amărăciune şi nu ştiu ce cuvânt să aduc înaintea ta.

Nimic nu mă mai bucură în această viaţă şi poverile şi suferinţele cele lăuntrice îmi sunt ca o băutură otrăvitoare şi cumplit de amară.

Nu-L mai desluşesc pe Dumnezeu în nimeni şi nimic şi mă simt ca un om care e omorât de propriile gânduri.

Izbăveşte-mă, Sfinte, de această asuprire diavolească, căci nu mai pot răbda mâhnirea şi urâciunea aceasta ce-mi soarbe vlaga şi toată puterea de viaţă.

Tu i-ai văzut pe batjocoritorii şi ucigaşii tăi şi ai răbdat nenumărate schingiuiri şi urâciuni din partea lor, dar prin dragostea ta pentru Dumnezeu ai rămas neclintit în credinţă, înfruntând acea privelişte de iad.

Cu totul m-am slăbănogit, iar din multa durere lacrimile nu le mai pot opri.

Nu am la cine să merg, nu este cine să mă audă, nu este cine să mă mângâie, nu este cine să-mi spună o vorbă bună.

Fă-te tu toate acestea pentru mine, Sfinte Efrem,

şi aşa cum eu nu ştiu, tămăduieşte şi limpezeşte sufletul meu, ridicându-mă întru nădejde şi lumină.

Ştiu că e de necuprins cu mintea toată pătimirea ta mucenicească, şi tocmai de aceea te rog pe tine, căci ştiu că ai răbdat urâciuni nemăsurat mai mari decât ceea ce rabd eu acum.

Fie-ţi milă de mine ca de un frate mai mic şi foarte neputincios şi rânduieşte în aşa fel, încât prin această durere pe care o trăiesc acum să cunosc mai bine ostenelile tale muceniceşti şi ceea ce înseamnă purtarea de fiecare zi a crucii. Amin.

Sursa: Taina Casatoriei

Iubeste primul si ultimul

Pentru ca Dumnezeu iubeste infinit mai bine ca noi.

Iubeste la perfectie, fara greseala, fara nicio eroare, de la inceput pana la sfarsit.

Iubeste primul si ultimul.

Iubeste ca nimeni altul.

Dumnezeu iubeste pur si simplu ALTFEL decat noi.


Sursa: Doxologia.ro Sensul casatoriei la Platon si la Sfintii parinti. Rodica Pop Editura Doxologia 2012, Iasi

Ingerul a strigat celei pline de dar:

Ingerul a strigat celei pline de dar:
„Curata Fecioara, bucura-te!
Si iarasi zic, bucura-te!
Ca Fiul tau a inviat a treia zi din groapa.”
Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime
Ca Slava Domnului peste tine a rasarit!
Salta acum si te bucura Sioane,
Iara tu, curata Nascatoare de Dumnezeu
Veseleste-te intru Invierea Celui nascut al tau.

* Icoana Maicii Domnului - Biserica Sfanta Treime Ghencea, Bucuresti

Primirea Sfintei Lumini la Ierusalim, 2017

Sursa: calindraganblog

Nevinovatia

cazand sub mana oamenilor

Publicitate. Iepurașul pascal vă aduce un „Jurnal”

Sursa : Jurnal Scotian

Jurnalul meu scoțian a apărut astăzi la Editura Polirom. N-am scris niciodată pe blog cu gândul că într-o zi îmi voi aduna textele într-o carte, dar până la urmă mi-a plăcut ideea și am acceptat invitația editurii. O carte, spre deosebire de blog, e pur și simplu un obiect frumos, pe care îți face plăcere să-l vezi prin casă ori să-ți faci un selfie cu el.

N-am calculat să apară în Săptămâna Mare, așa s-a nimerit. Încât, dacă n-ați luat încă nimic de Paști celor dragi, cartea mea e o idee bună de cadou. Serios! E scrisă de un preot, e cu Dumnezeu în ea, deci merge foarte bine la Paști, plus că, am observat, eu am succes și la atei, agnostici, apicultori etc., așa că, oricui o duceți în dar, nu veți da greș. Doar să aveți grijă că nu-i o carte de dat la habotnici sau măcar rupeți dinainte paginile unde scriu despre femei și whisky.

Cartea mea se găsește așadar în librării sau poate fi comandată direct pe site-ul Editurii Polirom, la acest link. E limpede că, din motive de copyright, am scos de pe blog aproape toate textele mai vechi care apar acum în carte. Nu-i bai, am să scriu altele, numai sănătoși să fim.

Îmi pare că va fi și o lansare, la Bookfest, pe 27 mai, și poate încă una la Iași, în aceeași perioadă. Am să vă anunț din timp, pentru că aș fi tare bucuros să ne cunoaștem și dincolo de monitoare.

Pr. Ioan Florin Florescu

"... ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.” (Luca 4, 29-30)

 Doxologia: Popas pe sprânceana muntelui din Nazaret

„Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate

şi L-au dus pe sprânceana muntelui,

pe care era zidită cetatea lor,

ca să-L arunce în prăpastie;

iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.” (Luca 4, 29-30)

[Timpul lui Dumnezeu ] - Dacă mâine la ora zece ai nevoie de ceva, atunci când ceea ce ceri nu este ceva neraţional, ci o nevoie reală, Dumnezeu îl are gata ca să ţi-l dea

Părintele Tihon, atunci când s-a dus la Coliba Sfintei Cruci, nu avea biserică, deşi îi era absolut ne­cesară. Nici bani nu avea ca s-o facă, ci numai o mare credinţă în Dumnezeu. Într-o zi, s-a rugat şi a pornit spre Karyes, cu credinţa că Dumnezeu îi va iconomisi banii de care avea trebuinţă ca să facă biserica. Înain­te de a ajunge la Karyes, îl strigă de departe stareţul Schitului Sfântul Ilie. Când s-a apropiat Părintele Tihon, stareţul i-a spus: „Un creştin evlavios din Ame­rica mi-a trimis aceşti dolari ca să-i dau unui pustnic care nu are biserică. Sfinţia Ta nu ai biserică. Ia-i şi fă-ţi!” Atunci părintelui Tihon i-au dat lacrimile de emoţie şi recunoştinţă faţă de Bunul Dumnezeu, Care, ca un cunoscător de inimi, se îngrijise pentru biserică mai înainte ca el să-L roage, în aşa fel încât să aibă banii pregătiţi atunci când îi va cere.

Când cineva se lasă în seama lui Dumnezeu, El nu-l lasă. Şi într-adevăr, dacă mâine la ora zece ai nevoie de ceva, atunci când ceea ce ceri nu este ceva neraţional, ci o nevoie reală, la 9 şi 45 sau la 9 şi jumătate Dumnezeu îl are gata ca să ţi-l dea.

De pildă ai trebuinţă de un pahar la ora nouă. La 9 fără 5 îţi vine paharul. Ai trebuinţă de 500 de drahme? În ceasul când ai trebuinţă de ei îţi vin exact 500 de drahme, nici 510, nici 490. Am observat că, dacă, de pildă, mi-ar trebui ceva mâine, Dumnezeu îl prevede de azi. Adică înainte de a mă gândi eu, Dumnezeu Se gândeşte mai devreme şi-mi dăruieşte acel lucrul în ceasul în care am trebuinţă de el. Pentru că de acolo de unde vine, ca să ajungă la mine exact în ceasul în care am trebuinţă, văd de cât timp ar fi nevoie. Deci Dumnezeu se îngrijeşte de mai înainte.

Când noi, din mărime de suflet*, îl facem pe Dumnezeu să Se bucure de viaţa noastră, atunci El dăruieşte cu îmbelşugare binecuvântările Sale fiilor Săi mărinimoşi în ceasul în care au trebuinţă de ele. După aceea toată viaţa trece însoţită de binecuvân­tările dumnezeieştii purtări de grijă. Ore întregi vă pot povesti întâmplări despre minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu.

Sfântul Paisie Aghioritul

Extras din ”Cuvinte duhovnicești”, Vol. II, Trezvie duhovnicească, trad. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Ed. Evanghelismos, București, 2011, pag. 275-276

Sursa: www.ganduridinierusalim.com

[*] Marime de suflet: m-am intrebat mereu ce inseamna pentru Sfantul Paisie "marimea de suflet".  Prea plin de recunostinta ? de Iubire ? de Prezenta a Duhului Sfant in mica inimioara de om ? Absenta egoismului, sau, cum zice el, a "interesului" (probabil personal) cand faci ceva pentru Dumnezeu, indiferent ce ... ? Nu stiu .... 

Inca.

Dar intelesul acestui cuvant e sigur prezent in sufletul meu.

"Cine este Dumnezeu...?"

Sursa: Doxologia.ro [- romancuta la Ierusalim ]

Petru Jigorea : Acum știu

19.02.2017 

Străbătând spațiul unui
timp indefinit,
îmi vedeam zorii existenței,
purtat de îngerii aducători de
suflete – legănat în Întreită Dragoste.
Cerurile coborau, cu mine
și în mine,
întreaga splendoare
de dincolo de lume.
Aflam, degrabă, că eram așteptat
de încă un eu
supus gravitației.
Integrarea era denumită durere;
Încă nu știam de ce…
Acum știu.

Petru J. // Arad, 3.01.2017

My beloved ones

Sursa: Sorin Ionita

Copiii Domnului: CE STIU COPIII

Un enfant vous embrasse
Parce qu'on le rend heureux
Tous nos chagrins s'effacent
On a les larmes aux yeux
Mon Dieu, mon Dieu, mon Dieu...

Dans votre immense sagesse
- immense ferveur -
Faites donc pleuvoir sans cesse
Au fond de nos coeœurs
Des torrents de tendresse
Pour que règne l'amour
- règne l'amour -
Jusqu'à la fin des jours ...

Ce stiu copiii

Inainte de a sti sa iubeasca, inainte chiar de a sti ce e iubirea, copiii stiu doar un lucru: ca sunt iubiti.

Un bun parinte ieromonah tanar, Hrisostom de la Putna, sfatuieste oamenii sa nu lupte sa castige dragostea lui Dumnezeu, ci sa se poarte ca si copiii, care sunt "excroci sentimentali", pentru ca ei stiu ca sunt iubiti, si stiu se se poarte ca cineva care se stie iubit. Cum se poarta cineva care se stie iubit?
Cerand totul de la Tatal. Si mai ales imposibilul.
Spune ieromonahul Hrisostom: "nu trebuie sa te lupti sa castigi dragostea Tatalui, nu trebuie sa te lupti sa ajungi aici, ci trebuie sa pornesti de aici".

"Cine nu va primi Imparatia ca un copil - nu va avea parte de ea".

Exista tantrum la copiii cu multi frati ?

Note:

Copilul intre 2-4 ani face tantrum (crize de furie). Se intampla frecvent in familii cu un copil, mai rar la copilul nr. 2 si aproape deloc la copilul al treilea. Explicatia: copilul atinge o etapa in dezvoltarea lui in care ajunge sa constientizeze foarte mult din ceea ce inseamna lumea inconjuratoare*, adica lumea din care el nu face inca parte (impreuna cu mama), este singur. Se vede singur in ea.
Pana acum, copilul se vede pe el insusi ca parte a mamei lui, sau a mamei si tatalui lui.
Cand vede pentru prima oara lumea cu ochii lui proprii, devine dintr-o data singur - doar el si lumea.
Atunci, constientizeaza ca poate folosi pe mama sau pe tata ca pe niste unelte: sa faca ei ce nu poate face el. Iar daca nu face, atunci apar crizele; copilul face o criza de neputinta. Odata, se simte el insusi neputincios, apoi, se simte neputincios ca nu poate sa te "convinga"pe tine sa faci ce doreste el. Tu "trebuie"sa faci asta, pentru ca esti o parte din mine.

Remediul este largirea ariei de responsabilitate. Faci lucruri noi alaturi de el, experiente noi, in parteneriat cu el. Faci lucruri care sunt noi si pentru tine, cu dublu scop: odata, ca sa vada - prin exemplul tau - cum se face, si ca sa nu mai vrea sa te foloseasca pe tine sa faci lucruri pentru el (si in locul lui).
Apoi, pentru ca, prin puterea exemplului tau, sa traiti impreuna si forta neputintei - si pe cea a reusitei. Sa vada ca si tu poti fi neputincios, deci vulnerabil, ca si el. Sa vada cum depasesti tu neputinta - sau cum accepti infrangerea. Acestea 2 sunt lectii care-l vor insoti toata viata.

Copiii din familii cu multi copii nu fac tantrum pentru ca ei nu au ce adulti sa-si dispute. Adultii sunt de mult la dispozitia tuturor - nu a unuia singur. Adultii sunt o resursa partajabila - exact cum e educatoarea pentru copii la gradinita.

Asta e rostul educarii la gradinita.