Cuvioasa Macaria, mângâietoarea celor suferinzi - Ghenadie
Durasov
Icoana Maicii Domnului de la Sihastria Voronei
„Să avem putere a privi chipul cel minunat al Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu şi să primim de acolo, cei din mănăstire, putere de
smerenie, de ascultare, iar cei din lume, atenţie la familia proprie şi la
slujirea pentru cei din lume. Privind la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi
ştiind-o pe Ea continuă şi neîncetată rugătoare către Dumnezeu, să ne aducem
aminte şi să ne deschidem spre acest mare adevăr, anume că nu poate fi creştin
ortodox adevărat decât cel care încearcă - uneori şi cu uitări şi căderi - să
aibă gândul la Dumnezeu cât mai des în viaţa lui. Multă lumină, multă
încredere, mult curaj, mult spor, primim prin rugăciunile Maicii Domnului dacă
noi ne aducem aminte de Dumnezeu şi stăm în stare de prezenţă în faţa Lui“.
Ceea ce cauta cei din occident, pe sfantul-om ca noi toti, e doar Maica Domnului. Iisus e din alta categorie decat omul, e om ca noi toti si inca altceva decat om, e Sfantul care da Viata.
N-am vazut serialul Messiah, dar am citit cum il intruchipeaza ei pe Iisus: un om,
just like all of us. am trait si eu ceva timp in iluzia asta. Cu toate ca stiam
ca Iisus e mai mult decat "Om", mintii mele ii convenea cumva sa-l
vada "doar" om - nu si Dumnezeu. Nu si "Sfant". Doar Maica
Domnului Prodromita m-a invatat ca ea e singurul om sfintit pana aproape de
dumnezeire, si ca fiul ei, desi om, e insa cu totul "altceva". E
acest altceva care DA VIATA. Cum sa numesti, cum sa descrii asa ceva in cuvinte
omenesti, din moment ce noi nu stim ce e viata decat cand o pierdem - ?
Pt. restul lumii, pt cultura occidentala mai ales, inteleg acum de ce e
convenabil ca Iisus e "un om". Poate fi dispretuit mai usor. Poate fi
comparat. Poate fi refuzat. Poate fi respins.
Ei nu pot intra in credinta prin Poarta
credintei, adica prin Maica Domnului, singura care-i "doar om", cum
ar vrea ei, dar si singura, totodata, absolut singura care ne poate invata
credinta. de oriunde, de la orice nivel. de la oricare capat pierdut al
credintei tale. Maica Domnului il naste pe Iisus in noi, cei necredinciosi. Ne arata chipul lui, mai presus de noi si de inchipuirile noastre... Iisus pe care il naste numai ea in noi, ne arata apoi chipul nostru cel adevarat, singurul cu care putem privi un chip atat de ne-inchipuit, cum e chipul lui Dumnezeu... Minunatul Emilianos Simonopetritul, iubitorul de Dumnezeu, spune ca asa, noi il nastem din nou pe Dumnezeu, care vine la noi aratandu-ne la randul Lui, chipul nostru curat, pe care il vede numai El...
Pentru noi, ortodicsii, faptul ca Iisus e om e mierea pamantului adusa in sufletul nostru. La nivel mental, e posibil sa mi se para ca "eu cred". Dar, cand vine vijelia furiei, sau a tristetii adanci, sau a neputintei, sau a singuratatii - atunci vad clar ca eu cred - dar trupul meu nu crede. trupul meu pastreaza amintiri mai adanci decat credinta mea. De-aia Dumnezeu s-a facut Trup, Cuvantul s-a facut Trup: ca sa sfinteasca, sa dea Viata noua, curata, omului - pana la trup, pana acolo unde "omul", orice-ar face, nu poate sa ajunga...
Icoana "Cuvantul s-a facut trup", din Albazin
Daca esti necredincios, nu poti intra in credinta adevarata, intreaga, decat
prin Maica Domnului, care te invata din nou sa fii copil, cum n-ai fost
niciodata: copil iubit.
Nu poti sa crezi cu adevarat daca nu inveti
sa fii din nou copil. Copiii stiu ce-i sfintenia. Dar pe ei nu-i
intreaba nimeni, si chiar daca i-ar intreba, n-ar putea raspunde in cuvinte
omenesti.
O Eve!
My mother, my daughter, life-giving Eve,
Do not be ashamed, do not grieve.
The former things have passed away,
Our God has brought us to a New Day.
See, I am with Child,
Through whom all will be reconciled.
O Eve! My sister, my friend,
We will rejoice together
Forever
Life without end.
"Aşa cum plângea Maica Domnului pentru Fiul
ei, atunci când era pe Cruce, tot astfel plânge şi acum pentru fiecare creştin
care crede în Dumnezeu. Odată, pe când mă rugam, am urcat la înălţime, sus la
Tronul lui Dumnezeu, şi ceream ajutor… Aceasta s-a petrecut cu câţiva ani în
urmă, atunci când am orbit din pricina diabetului.
Deodată am văzut o Femeie, ce purta un
acoperământ pe cap şi care s-a apropiat de mine privindu-mă. Şi în timp ce mă
privea, lăcrima. Şi cu cât lăcrima mai mult, cu atât lacrimile ei străfulgerau
mai tare. Privea la piciorul meu cel sănătos şi lăcrima… îmi amintesc şi acum
acele lacrimi. Acele lacrimi au căzut în inima mea. Să nu le scoţi din inima
mea! Am simţit multă bucurie şi mult curaj am primit când am văzut acele
lacrimi, deşi eram orb.
Altădată am văzut o lumină nesfârşită.
Văzând acea lumină, ce urca de la pământ la cer, am fost cuprins de dor
dumnezeiesc şi am început să spun cu toată inima mea: «Sfinte Dumnezeule…
Sfinte Dumnezeule…» Sufletul meu se înălţa duhovniceşte. Dacă omul întâlneşte
Lumina, se topeşte, precum se topeşte sarea fină în apă.Atunci când vine Lumina… Ca un vulcan…
Şase, şapte ani după aceea, când îmi aminteam aceasta lăcrimam şi strigam:
«Sfinte Dumnezeule!…»Acestea nu se spun… Eu mă rog ca să mă vadă
Maica Domnului, iar nu să o văd eu… Maica Domnului… harul ei se află pe pământ.
Să dobândim virtuţile. Sfinţii sunt aici şi se luptă ca să ne izbăvească.
Aşa
cum plânge Maica Domnului pentru Hristos Cel fără de păcat, tot astfel plânge
şi pentru fiecare creştin. Plânge, dar nu o vedem. A o vedea nu este al nostru.
Este «dar de sus».
Unul prin
rugăciune dobândeşte cunoaşterea de Dumnezeu, altul este fierăstruit pentru
credinţă. Să nu ne pierdem credinţa. Nu numai să
citeşti, dar să şi pui în practică, şi atunci te va durea pentru Evanghelie.Cea mai mare dovadă a vieţii de dincolo este
Maica Domnului, care se roagă cu lacrimi Fiului ei, aşa cum se ruga înaintea
Crucii".
Anastasie MalamasExtras din ”Ca aurul în topitoare”, Ed.
Evanghelismos
Era odată pe
stradă o bătrână care cersea – se vedea că nu mai cersise, dar de o conditie
morală foarte bună. Stătea, asa, îngrămădită cu rusine,
îsi pusese o iconită în fată si nu zicea nimic. M-am apropiat de ea si am
întrebat-o:
„Ati primit ceva?”. Zice: „Nu”. I-am zis:
„Tot stati degeaba aici… rugati-vă pentru ei. Le vedeti picioarele, aleargă în
toate părtile, au atâtea probleme, au atâtea necazuri… Ziceti asa: «Maica
Domnului binecuvântează-l pe acesta, ajută-l pe acesta care trece pe lângă
mine». Faceti ceva bun.
Când am trecut după o săptămână mi-a zis:
„Maică, primesc de dau la toti la sfârsitul zilei (erau vreo 10 însirati pe
acolo) fără să cer nimic”. E atât de puternică această rugăciune!
Ingerul a strigat celei pline de dar:
„Curata Fecioara, bucura-te!
Si iarasi zic, bucura-te!
Ca Fiul tau a inviat a treia zi din groapa.”
Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime
Ca Slava Domnului peste tine a rasarit!
Salta acum si te bucura Sioane,
Iara tu, curata Nascatoare de Dumnezeu
Veseleste-te intru Invierea Celui nascut al tau.
* Icoana Maicii Domnului - Biserica Sfanta Treime Ghencea, Bucuresti
Oare ... ? STIM noi oare, sa fim copii ...cat timp nici macar parinti buni nu stim sa fim ... ?
Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu
ca un copil, nu va intra în ea.
Matei, 10,15
Spunea Parintele Arsenie Papacioc, ca un pacatos i-a cerut
Maicii Domnului:
- Maica, arata-te a-mi fi mama! Si Maica Domnului i-a
raspuns:
“Arata-te a-mi fi fiu”
Min 141:00 Cum inveti sa fii copil al lui Dumnezeu
… deci,
asta … faceti efortul asta de a va aseza, cum v-am spus la : “Atata-te a-mi fi
fiu ... ” ... cata bogatie de viata si de solutii numai in acest cuvant scurt:
“Atata-te a-mi fi fiu ... ”
… pai, fiu
este ala care face nu stiu cate … ! da vine la mama … ! si, mama … c-am vazut … aaah, hai sa va zic, de ce, ce mi-a mai dat incredere la treaba asta, c-am
vazut odata (bine, de cateva ori … ) da odata mi-a ramas in minte, cand
se-ntampla exact cum v-am zis, adica, pruncu facuse pe el, bineinteles, si
mama, il schimba. Numa … diferenta era ca eram si io acolo… in camera aia … !
… s-a
umplut camera de-un miros… extraordinar de greu … Dar eu, departe fiind
(adica, … destul de safe, asa, adica nu… ) da tot era, era miros … insuportabil, dar
…. !
- Dar… ! Observam spectacolul … era un
spectacol care se desfasura acolo… mama il schimba… pa … asta ! Mirosea
crunt, bineinteles, dar – ei – nu aveau treaba cu mirosul … ! … Deci, ala zambea … de parca facuse nu stiu
ce … in culmea fericirii, si mama il
manca din priviri !
"mama,
ce-ai facut … !" nu stiu ce facea ea acolo (mama face de obicei, poate voi stiti
mai bine … ) In orice caz… Si, am vazut ca nu se scarbea… deloc, … mama… (de
ce ma scarbeam io … ) Si, atuncea, am capatat multa incredere aicea … Si, am
vazut si-n Evanghelii, dragii mei – de-aicea, ca sa fie parabola intre “copil”
– si discutia serioasa: In Evanghelie, desfranata, da ? la picioarele Mantuitorului: io spun: ca ea putea sufleteste ! raspandea o mireasca urata… de desfranare … adica, “caca” bine, adica, … toata …
Dar,
totusi, Mantuitorul nu s-a scarbit de ea, … Observati … ? stiti asta, da … ?
Sunteti de acord cu mine ca nu s-a scarbit de ea…
… Si,
atunci, am avut incredere sa spun asta: ca, daca eu ma scarbesc de pacatele
mele, Dumnezeu nu se scarbeste de mine … !
Stii … ? Si,
daca eu ma scarbesc de ale mele, Dumnezeu ma ia cum ia mama pe pruncu ala, care
l-am vazut eu, nu-i spune nimic (niciodata nu spune Dumnezeu, decat daca esti
impietrit la inima spune mai multe ) da daca te-ntorci cu pocainta, niciodata
nu-ti spune ceva, nu-ti bate obrazu, sau: bai, de ce-ai facut-o … ! Niciodata ! Niciodata !
Chiar
spunea maica asta din Grecia, ca Mantuitorul nu te-ntreaba niciodata, ba ! de
ce-ai cazut !? ci: … de ce nu te ridici … ?
Min 143:44
… Deci,
asta este increderea pe care o am : Stiu ce-am facut, si nu e bine … !
Si ma
scarbesc, sau… mi-e rusine, asta e… s-o punem mai … mi-e rusine… !
Daca mie
mi-e rusine, ma duc ca pruncu la Maica Domnului, ea ma ia, nu-i mai … e … usor, aceasta privire de care spunea parintele, se rezolva…
Min 144:00 Si, stiti cum se rezolva problemele noastre …?
… Si, stiti
cum se rezolva problemele noastre … ? Vreti… “patimi”… ?! Hai, ce vreti voi … ! Patimi ! Hai sa zicem … "patimile"-astea
! Stiti cum se rezolva … ? Intrand, apropiindu-te de Maica Domnului,
si-ncredintandu-i ei problema asta a ta.
Adica… de
exemplu… Dumnezeu n-are pretentii de la mine sa nu pacatuiesc: STIE ca nu pot.
FARA El –
eu-n-am-cum-sa-nu-pacatuiesc ! Este firesc pentru omul cazut sa pacatuiasca! Nu-nseamna
ca trebuie s-o facem… !
Ce-i lipseste
omului ? RELATIA CU EL. El ne-a zis ca: FARA MINE, nu puteti sa faceti nimic.
Da ! Si cu el – da ! Pe mine nu ma mai preocupa sa nu pacatuiesc – ca nu pot – Si
El, cum spune parintele, o sa lucreze in mine – inclusiv asta – sa ma vindece
de patimi.
Min 145:11 ... Si noi STIM sa fim copiii ai Mamei …
La fel,
Maica Domnului: ajung la ea, si nu-mi mai pun problema ce-am gresit, ca oricum
sunt … in culpa … oricum am gresit … inclusiv, am suparat-o … da-mi cer iertare …
Intrebare:
da de ce nu mergem la Mantuitorul …?
Raspuns: Nu, este ... e... diferenta specifica.... dar, eu vorbesc acum de Maica Domnului, … eu propun acest model al Maicii Domnului,
pentru ca noua… In primul rand, pentru ca asa a facut Dumnezeu lucrurile, asa
spun sfintii: Ea este Mama noastra in Duh, ea se poarta ca o mama … SI NOI
STIM sa fim copiii ai Mamei … STIM relatia cu Mama… Ne e usor … sa intram in
relatia asta cu Mama …
(… Bun … !)
