Maica Domnului e Omul sfintit

Ceea ce cauta cei din occident, pe sfantul-om ca noi toti, e doar Maica Domnului.
Iisus e din alta categorie decat omul, e om ca noi toti si inca altceva decat om, e Sfantul care da Viata. 

N-am vazut serialul Messiah, dar am citit cum il intruchipeaza ei pe Iisus: un om, just like all of us. am trait si eu ceva timp in iluzia asta. Cu toate ca stiam ca Iisus e mai mult decat "Om", mintii mele ii convenea cumva sa-l vada "doar" om - nu si Dumnezeu. Nu si "Sfant". Doar Maica Domnului Prodromita m-a invatat ca ea e singurul om sfintit pana aproape de dumnezeire, si ca fiul ei, desi om, e insa cu totul "altceva". E acest altceva care DA VIATA. Cum sa numesti, cum sa descrii asa ceva in cuvinte omenesti, din moment ce noi nu stim ce e viata decat cand o pierdem - ? 

Pt. restul lumii, pt cultura occidentala mai ales, inteleg acum de ce e convenabil ca Iisus e "un om". Poate fi dispretuit mai usor. Poate fi comparat. Poate fi refuzat. Poate fi respins.

Ei nu pot intra in credinta prin Poarta credintei, adica prin Maica Domnului, singura care-i "doar om", cum ar vrea ei, dar si singura, totodata, absolut singura care ne poate invata credinta. de oriunde, de la orice nivel. de la oricare capat pierdut al credintei tale.

Maica Domnului il naste pe Iisus in noi, cei necredinciosi. Ne arata chipul lui, mai presus de noi si de inchipuirile noastre... Iisus pe care il naste numai ea in noi, ne arata apoi chipul nostru cel adevarat, singurul cu care putem privi un chip atat de ne-inchipuit, cum e chipul lui Dumnezeu... Minunatul Emilianos Simonopetritul, iubitorul de Dumnezeu, spune ca asa, noi il nastem din nou pe Dumnezeu, care vine la noi aratandu-ne la randul Lui, chipul nostru curat, pe care il vede numai El... 

Pentru noi, ortodicsii, faptul ca Iisus e om e mierea pamantului adusa in sufletul nostru. La nivel mental, e posibil sa mi se para ca "eu cred". Dar, cand vine vijelia furiei, sau a tristetii adanci, sau a neputintei, sau a singuratatii - atunci vad clar ca eu cred - dar trupul meu nu crede. trupul meu pastreaza amintiri mai adanci decat credinta mea. 
De-aia Dumnezeu s-a facut Trup, Cuvantul s-a facut Trup: ca sa sfinteasca, sa dea Viata noua, curata, omului - pana la trup, pana acolo unde "omul", orice-ar face, nu poate sa ajunga... 

Icoana "Cuvantul s-a facut trup", din Albazin

Daca esti necredincios, nu poti intra in credinta adevarata, intreaga, decat prin Maica Domnului, care te invata din nou sa fii copil, cum n-ai fost niciodata: copil iubit.

Nu poti sa crezi cu adevarat daca nu inveti sa fii din nou copil. Copiii stiu ce-i sfintenia. Dar pe ei nu-i intreaba nimeni, si chiar daca i-ar intreba, n-ar putea raspunde in cuvinte omenesti.