luni, 27 februarie 2017

[Timpul lui Dumnezeu ] - Dacă mâine la ora zece ai nevoie de ceva, atunci când ceea ce ceri nu este ceva neraţional, ci o nevoie reală, Dumnezeu îl are gata ca să ţi-l dea





Părintele Tihon, atunci când s-a dus la Coliba Sfintei Cruci, nu avea biserică, deşi îi era absolut ne­cesară. Nici bani nu avea ca s-o facă, ci numai o mare credinţă în Dumnezeu. Într-o zi, s-a rugat şi a pornit spre Karyes, cu credinţa că Dumnezeu îi va iconomisi banii de care avea trebuinţă ca să facă biserica. Înain­te de a ajunge la Karyes, îl strigă de departe stareţul Schitului Sfântul Ilie. Când s-a apropiat Părintele Tihon, stareţul i-a spus: „Un creştin evlavios din Ame­rica mi-a trimis aceşti dolari ca să-i dau unui pustnic care nu are biserică. Sfinţia Ta nu ai biserică. Ia-i şi fă-ţi!” Atunci părintelui Tihon i-au dat lacrimile de emoţie şi recunoştinţă faţă de Bunul Dumnezeu, Care, ca un cunoscător de inimi, se îngrijise pentru biserică mai înainte ca el să-L roage, în aşa fel încât să aibă banii pregătiţi atunci când îi va cere.
Când cineva se lasă în seama lui Dumnezeu, El nu-l lasă. Şi într-adevăr, dacă mâine la ora zece ai nevoie de ceva, atunci când ceea ce ceri nu este ceva neraţional, ci o nevoie reală, la 9 şi 45 sau la 9 şi jumătate Dumnezeu îl are gata ca să ţi-l dea.

De pildă ai trebuinţă de un pahar la ora nouă. La 9 fără 5 îţi vine paharul. Ai trebuinţă de 500 de drahme? În ceasul când ai trebuinţă de ei îţi vin exact 500 de drahme, nici 510, nici 490. Am observat că, dacă, de pildă, mi-ar trebui ceva mâine, Dumnezeu îl prevede de azi. Adică înainte de a mă gândi eu, Dumnezeu Se gândeşte mai devreme şi-mi dăruieşte acel lucrul în ceasul în care am trebuinţă de el. Pentru că de acolo de unde vine, ca să ajungă la mine exact în ceasul în care am trebuinţă, văd de cât timp ar fi nevoie. Deci Dumnezeu se îngrijeşte de mai înainte.

Când noi, din mărime de suflet*, îl facem pe Dumnezeu să Se bucure de viaţa noastră, atunci El dăruieşte cu îmbelşugare binecuvântările Sale fiilor Săi mărinimoşi în ceasul în care au trebuinţă de ele. După aceea toată viaţa trece însoţită de binecuvân­tările dumnezeieştii purtări de grijă. Ore întregi vă pot povesti întâmplări despre minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu.
Sfântul Paisie Aghioritul


Extras din ”Cuvinte duhovnicești”, Vol. II, Trezvie duhovnicească, trad. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Ed. Evanghelismos, București, 2011, pag. 275-276






[*] Marime de suflet: m-am intrebat mereu ce inseamna pentru Sfantul Paisie "marimea de suflet".  Prea plin de recunostinta ? de Iubire ? de Prezenta a Duhului Sfant in mica inimioara de om ? Absenta egoismului, sau, cum zice el, a "interesului" (probabil personal) cand faci ceva pentru Dumnezeu, indiferent ce ... ? Nu stiu .... 
Inca.
Dar intelesul acestui cuvant e sigur prezent in sufletul meu.















sâmbătă, 18 februarie 2017

Petru Jigorea : Acum știu



Străbătând spațiul unui
timp indefinit,
îmi vedeam zorii existenței,
purtat de îngerii aducători de
suflete – legănat în Întreită Dragoste.
Cerurile coborau, cu mine
și în mine,
întreaga splendoare
de dincolo de lume.
Aflam, degrabă, că eram așteptat
de încă un eu
supus gravitației.
Integrarea era denumită durere;
Încă nu știam de ce…
Acum știu.












duminică, 15 ianuarie 2017

Copiii Domnului: CE STIU COPIII





Un enfant vous embrasse
Parce qu'on le rend heureux
Tous nos chagrins s'effacent
On a les larmes aux yeux
Mon Dieu, mon Dieu, mon Dieu...

Dans votre immense sagesse
- immense ferveur -
Faites donc pleuvoir sans cesse
Au fond de nos coeœurs
Des torrents de tendresse
Pour que règne l'amour
- règne l'amour -
Jusqu'à la fin des jours ...


Ce stiu copiii

Inainte de a sti sa iubeasca, inainte chiar de a sti ce e iubirea, copiii stiu doar un lucru: ca sunt iubiti.

Un bun parinte ieromonah tanar, Hrisostom de la Putna, sfatuieste oamenii sa nu lupte sa castige dragostea lui Dumnezeu, ci sa se poarte ca si copiii, care sunt "excroci sentimentali", pentru ca ei stiu ca sunt iubiti, si stiu se se poarte ca cineva care se stie iubit. Cum se poarta cineva care se stie iubit?
Cerand totul de la Tatal. Si mai ales imposibilul.
Spune ieromonahul Hrisostom: "nu trebuie sa te lupti sa castigi dragostea Tatalui, nu trebuie sa te lupti sa ajungi aici, ci trebuie sa pornesti de aici".

"Cine nu va primi Imparatia ca un copil - nu va avea parte de ea".











joi, 12 ianuarie 2017

Exista tantrum la copiii cu multi frati ?

Note:

Copilul intre 2-4 ani face tantrum (crize de furie). Se intampla frecvent in familii cu un copil, mai rar la copilul nr. 2 si aproape deloc la copilul al treilea. Explicatia: copilul atinge o etapa in dezvoltarea lui in care ajunge sa constientizeze foarte mult din ceea ce inseamna lumea inconjuratoare*, adica lumea din care el nu face inca parte (impreuna cu mama), este singur. Se vede singur in ea.
Pana acum, copilul se vede pe el insusi ca parte a mamei lui, sau a mamei si tatalui lui.
Cand vede pentru prima oara lumea cu ochii lui proprii, devine dintr-o data singur - doar el si lumea.
Atunci, constientizeaza ca poate folosi pe mama sau pe tata ca pe niste unelte: sa faca ei ce nu poate face el. Iar daca nu face, atunci apar crizele; copilul face o criza de neputinta. Odata, se simte el insusi neputincios, apoi, se simte neputincios ca nu poate sa te "convinga"pe tine sa faci ce doreste el. Tu "trebuie"sa faci asta, pentru ca esti o parte din mine.

Remediul este largirea ariei de responsabilitate. Faci lucruri noi alaturi de el, experiente noi, in parteneriat cu el. Faci lucruri care sunt noi si pentru tine, cu dublu scop: odata, ca sa vada - prin exemplul tau - cum se face, si ca sa nu mai vrea sa te foloseasca pe tine sa faci lucruri pentru el (si in locul lui).
Apoi, pentru ca, prin puterea exemplului tau, sa traiti impreuna si forta neputintei - si pe cea a reusitei. Sa vada ca si tu poti fi neputincios, deci vulnerabil, ca si el. Sa vada cum depasesti tu neputinta - sau cum accepti infrangerea. Acestea 2 sunt lectii care-l vor insoti toata viata.

Copiii din familii cu multi copii nu fac tantrum pentru ca ei nu au ce adulti sa-si dispute. Adultii sunt de mult la dispozitia tuturor - nu a unuia singur. Adultii sunt o resursa partajabila - exact cum e educatoarea pentru copii la gradinita.

Asta e rostul educarii la gradinita.




duminică, 25 decembrie 2016

Colind frumos


Sursa: Camaras de lumini





Colind
(Mănăstirea Dragomirna)


Veniți creștini la lumină
De vedeți taină străină
Că peștera-i cer făcută
Și ieslea-i împodobită


Unde o Dumnezeire
Pogorâtu-S-a-n mărire
Pe fân și paie uscate
Lângă dobitoace șade


Că S-a născut Împăratul
Hristos Domnul lăudatul
Și asemenea minune
Nu s-a mai văzut în lume


Trei crai magi purced în cale
După steaua călătoare
Spre Viflaim unde zace
În iesle cu sfântă pace


Și dac-au ajuns în țară
Veste bună ei luară
Pe Hristos când l-or aflară
Și adânc I se-nchinară


Și de-atunci până-n vecie
Avem sfântă bucurie
Întrupatu-S-a-mparatul
Ca să vindece păcatul.