vineri, 10 noiembrie 2017

Oana Moraru - Vocea Parintilor: despre mecanismul invatarii prin descoperire

si despre mecanismul formarii atentiei interioare




O grădiniță experimentală din Canada, cu programe de învățare suprevegheate de cercetători în neuroștiințe, și-a petrecut 4 luni studiind în grupa de copii de 5 ani modele de zmee. Copiii au construit și reconstruit, au interogat pas cu pas despre principiile aerodinamicii, au schițat și modelat zeci de variante sortite eșecului, au pus în zbor zmee de toate formele și mărimile.
Timp de 4 luni.

Ce au concluzionat în urma extravagantului proiect este că toți copiii, cu excepția unuia - mai puțin interesat, dar până la urmă cooptat în proiect tangențial pentru că își descoperise o curiozitate pentru culoarea albastru - au avut o creștere intelectuală superioară celoralte grupuri: focus sporit, nivel de angajare mai mare, raționamente mai complexe, ipoteze și strategii de testare variate, retenție a informației pe termen lung, capacitate sporită de colaborare etc.

Avantajul acestei adânciri aparent înguste într-o singură direcție de lucru este - spun cercetătorii - că neuronii din creierul fiecărui copil învață ”să vorbească” unul cu celălalt, să își negocieze legăturile pe termen lung, cu impact extraordinar pentru dezvoltarea inteligențelor.
Adevărata învățare, concluzionează ei, presupune acest dialog interior, această răsucire de idei pe drumuri testabile, înfundate, reluate de la capăt, care consolidează legăturile neuronale, le face mai capabile de flux informațional și, în primul rând, determină dezvoltarea funcțiilor executive ale creierului: atenția, autocontrolul, planificarea, reglarea impulsurilor.

Pentru a mia oară mă contraziceam aseară cu un profesor convins că școala românească este serioasă pentru că este grea: în sensul că elevii au de învățat lucruri net superioare școlilor din vestul Europei.

E adevărat, numai că această învățare este un simulacru, un fel de impresionare de scurtă durată a creierului, nu un prilej de consolidare a circuitelor gândirii. Și, mai ales, un nefast prilej de erodare a intereselor și a pasiunilor autentice.

Așa cum este construită școala astăzi, funcționăm cu toții împotriva copiilor, împotriva gândirii, împotriva științei gândirii. Vă mirați că avem mulți copii agitați, neatenți, hiperactivi, plictisiți, fâțâiți, reactivi, superficiali? Funcțiile executive ale creierului SE ÎNVAȚĂ. Atenția, autocontrolul, planificarea, liniștea interioară SE ÎNVAȚĂ.

Cum? Printr-o pedagogie la clasă care îi ajută pe copii să își pună neuronii în dialog. Proiecte simple, pe termen lung, în adâncime. Măcar până la 12 ani. Nu 15 materii, zeci de culegeri, fișe și concursuri școlare care nu fac altceva decât să reproducă striațiile superficiale create în materia cenușie, ocazional, de ambițiile de portofoliu ale profesorilor.


Oana Moraru in Vocea Parintilor




joi, 9 noiembrie 2017

marți, 24 octombrie 2017

Still face experiment

Note

- ce se intampla cand nu raspundem nevoilor de atentie ale copilului
- cum se construieste in copil impotrivirea din frustrare
- cum este un copil care nu plange niciodata









miercuri, 6 septembrie 2017

Lacrimile ei



"... tot astfel plange si pentru fiecare crestin" 
"Aşa cum plângea Maica Domnului pen­tru Fiul ei, atunci când era pe Cruce, tot astfel plânge şi acum pentru fiecare creştin care crede în Dumnezeu. Odată, pe când mă rugam, am urcat la înălţime, sus la Tronul lui Dumnezeu, şi ceream ajutor… Aceasta s-a petrecut cu câţiva ani în urmă, atunci când am orbit din pricina diabetu­lui.
 Deodată am văzut o Femeie, ce purta un acoperământ pe cap şi care s-a apropiat de mine privindu-mă. Şi în timp ce mă privea, lăcrima. Şi cu cât lăcrima mai mult, cu atât lacrimile ei străfulgerau mai tare. Privea la piciorul meu cel sănătos şi lă­crima… îmi amintesc şi acum acele lacrimi. Acele lacrimi au căzut în inima mea. Să nu le scoţi din inima mea! Am simţit multă bucurie şi mult curaj am primit când am văzut acele lacrimi, deşi eram orb.
 Altădată am văzut o lumină nesfârşită. Văzând acea lumină, ce urca de la pământ la cer, am fost cuprins de dor dumnezeiesc şi am început să spun cu toată inima mea: «Sfinte Dumnezeule… Sfinte Dumnezeu­le…» Sufletul meu se înălţa duhovniceşte. Dacă omul întâlneşte Lumina, se topeşte, precum se topeşte sarea fină în apă.Atunci când vine Lumina… Ca un vul­can… Şase, şapte ani după aceea, când îmi aminteam aceasta lăcrimam şi strigam: «Sfinte Dumnezeule!…» Acestea nu se spun… Eu mă rog ca să mă vadă Maica Domnului, iar nu să o văd eu… Maica Domnului… harul ei se află pe pământ. Să dobândim virtuţile. Sfinţii sunt aici şi se luptă ca să ne izbăvească. 
Aşa cum plânge Maica Domnului pentru Hristos Cel fără de păcat, tot astfel plânge şi pentru fiecare creştin. Plânge, dar nu o vedem. A o vedea nu este al nostru. Este «dar de sus». 
Unul prin rugăciune dobândeşte cunoaş­terea de Dumnezeu, altul este fierăstruit pentru credinţă. Să nu ne pierdem credinţa. Nu numai să citeşti, dar să şi pui în practică, şi atunci te va durea pentru Evanghelie.Cea mai mare dovadă a vieţii de din­colo este Maica Domnului, care se roagă cu lacrimi Fiului ei, aşa cum se ruga înaintea Crucii". 
Anastasie MalamasExtras din ”Ca aurul în topitoare”, Ed. Evanghelismos

Sursa: Ganduri din Ierusalim






joi, 24 august 2017

Mainile




Iasi, 14 Octombrie 2016: Familii binecuvântate cu mulți copii au primit „Crucea Moldavă”


Mainile binefacatoare



















28 Martie 2016: Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, prezent la înmormântarea studentei Veronica Matcovici


Maini aducatoare de iubire





















vineri, 11 august 2017

OAMENI SENINI : "cred că-mi stătea inima, cred că şi muream"


 M-a luat cu trepidaţii la inimă incât, dacă aş mai fi zăbovit câteva minute în preocuparea asta pentru ziua de mâine, cred că-mi stătea inima, cred că şi muream
 Eu, cel puţin, gândindu-mă odată la viitorul familiei mele, am realizat cât de greu este măcar şi o zi să-mi duc familia mai departe. M-a luat cu trepidaţii la inimă incât, dacă aş mai fi zăbovit câteva minute în preocuparea asta pentru ziua de mâine, cred că-mi stătea inima, cred că şi muream. De aceea Mântuitorul a zis: „Nu vă preocupaţi de ziua de mâine, că ajunge zilei răutatea ei". Este, într-adevăr, multă răutate într-o zi din aceasta, încât, să te mai preocupi şi de ziua de mâine e peste puterile noastre.
Atunci ne rugăm la Dumnezeu, şi Dumnezeu ne ajută pentru „pâinea cea de astăzi», şi mâine pentru „cea de astăzi", şi poimâine ne rugăm tot pentru „cea de astăzi", şi aşa în fiecare zi ne rugăm la Dumnezeu să ne dea putere. Părintele Vasile Mihoc spunea că este greu şi la el — e greu cu 13 copii! dar spunea: „Trebuie să vă daţi seama că aici sunt şi 13 de «Tatăl nostru», şi 13 de «Cuvine-se cu adevărat»"... Şi era aşa, într-adevăr. La fel şi la noi, dacă ne vom ruga, vom izbândi — şi eu sper să înţelegem că omul nu e nici maimuţă, şi nici maimuţa n-o să fie om, ci omul e făptură lăsată de Dumnezeu, extraordinar de înzestrată, extraordinar de valoroasă, şi nu se cuvine s-o lăsăm să se piardă pentru nişte provocări din acestea efemere.



Sursa: Familia Ortodoxa, Parintele Sorinel Platon din satul Soci, comuna Borca, Neamt


... Mie mi-a luat o viata sa-nvat taina timpului: timpul lumii acesteia - cum zice o prietena a Maicii Rafaela - e cel plin de grija si anxietate. 
Timpul "celalalt" e continuu in acesta, e impreuna cu el, inclus in acesta, si il face pe primul irelevant. In timpul celalalt, al lui ASTAZI, timpul vietii acesteia face figuri interesante: cateodata sta,  se opreste, asteapta intelegerea ta si apoi rastoarna trecutul pe care l-ai trait, ori se dilata, ori, cateodata, dispare pur si simplu si se transforma in prezenta.  Prezenta ta, in fata lui Dumnezeu, caci Dumnezeu, prezent este, totdeauna.