marți, 12 decembrie 2017

Open the eyes of my heart, Lord .... I WANT TO SEE YOU ... !



Un copilas autist si orb, canta ceva frumos. Nu conteaza c-au facut din el un fenomen media de vanzare, nu conteaza nimic din ce conteaza pentru noi.

Niste oameni au vazut ceva in el, cu ce parte a sufletului lor au vazut? E un mister.
Important e ca i-au dat sansa de a fi. Pentru ei nu a fost invizibil. Un gunoi, care poate fi parasit undeva si uitat acolo.

Eu vad aici ce au vazut altii in el, sufletelul lui care vrea sa vorbeasca, sa FIE - nu in rand cu noi, sunt sigura, nu la fel ca noi, ci impreuna cu noi. Nici nu stiu ce (sau daca) isi doreste de la viata un copilas autist, dar sunt sigura ca nu vrea sa fie la fel ca noi.
O ruda il prezinta publicului si spune ca mama lui consuma droguri cand l-a conceput - cocaina si altele - si spune asta de fata cu el. Cati dintre noi ne-am ierta mama pentru asta. Iertarea de acest fel nu sta in puterea nostra de oameni, e o putere care vine doar de la Duhul Sfant, si numai daca o cerem.



A 10 Year-Old Blind Autistic Boy Singing. What Happened Next Shocked Everyone













vineri, 10 noiembrie 2017

Oana Moraru - Vocea Parintilor: despre mecanismul invatarii prin descoperire

si despre mecanismul formarii atentiei interioare




O grădiniță experimentală din Canada, cu programe de învățare suprevegheate de cercetători în neuroștiințe, și-a petrecut 4 luni studiind în grupa de copii de 5 ani modele de zmee. Copiii au construit și reconstruit, au interogat pas cu pas despre principiile aerodinamicii, au schițat și modelat zeci de variante sortite eșecului, au pus în zbor zmee de toate formele și mărimile.
Timp de 4 luni.

Ce au concluzionat în urma extravagantului proiect este că toți copiii, cu excepția unuia - mai puțin interesat, dar până la urmă cooptat în proiect tangențial pentru că își descoperise o curiozitate pentru culoarea albastru - au avut o creștere intelectuală superioară celoralte grupuri: focus sporit, nivel de angajare mai mare, raționamente mai complexe, ipoteze și strategii de testare variate, retenție a informației pe termen lung, capacitate sporită de colaborare etc.

Avantajul acestei adânciri aparent înguste într-o singură direcție de lucru este - spun cercetătorii - că neuronii din creierul fiecărui copil învață ”să vorbească” unul cu celălalt, să își negocieze legăturile pe termen lung, cu impact extraordinar pentru dezvoltarea inteligențelor.
Adevărata învățare, concluzionează ei, presupune acest dialog interior, această răsucire de idei pe drumuri testabile, înfundate, reluate de la capăt, care consolidează legăturile neuronale, le face mai capabile de flux informațional și, în primul rând, determină dezvoltarea funcțiilor executive ale creierului: atenția, autocontrolul, planificarea, reglarea impulsurilor.

Pentru a mia oară mă contraziceam aseară cu un profesor convins că școala românească este serioasă pentru că este grea: în sensul că elevii au de învățat lucruri net superioare școlilor din vestul Europei.

E adevărat, numai că această învățare este un simulacru, un fel de impresionare de scurtă durată a creierului, nu un prilej de consolidare a circuitelor gândirii. Și, mai ales, un nefast prilej de erodare a intereselor și a pasiunilor autentice.

Așa cum este construită școala astăzi, funcționăm cu toții împotriva copiilor, împotriva gândirii, împotriva științei gândirii. Vă mirați că avem mulți copii agitați, neatenți, hiperactivi, plictisiți, fâțâiți, reactivi, superficiali? Funcțiile executive ale creierului SE ÎNVAȚĂ. Atenția, autocontrolul, planificarea, liniștea interioară SE ÎNVAȚĂ.

Cum? Printr-o pedagogie la clasă care îi ajută pe copii să își pună neuronii în dialog. Proiecte simple, pe termen lung, în adâncime. Măcar până la 12 ani. Nu 15 materii, zeci de culegeri, fișe și concursuri școlare care nu fac altceva decât să reproducă striațiile superficiale create în materia cenușie, ocazional, de ambițiile de portofoliu ale profesorilor.


Oana Moraru in Vocea Parintilor




joi, 9 noiembrie 2017

marți, 24 octombrie 2017

Still face experiment

Note

- ce se intampla cand nu raspundem nevoilor de atentie ale copilului
- cum se construieste in copil impotrivirea din frustrare
- cum este un copil care nu plange niciodata









miercuri, 6 septembrie 2017

Lacrimile ei



"... tot astfel plange si pentru fiecare crestin" 
"Aşa cum plângea Maica Domnului pen­tru Fiul ei, atunci când era pe Cruce, tot astfel plânge şi acum pentru fiecare creştin care crede în Dumnezeu. Odată, pe când mă rugam, am urcat la înălţime, sus la Tronul lui Dumnezeu, şi ceream ajutor… Aceasta s-a petrecut cu câţiva ani în urmă, atunci când am orbit din pricina diabetu­lui.
 Deodată am văzut o Femeie, ce purta un acoperământ pe cap şi care s-a apropiat de mine privindu-mă. Şi în timp ce mă privea, lăcrima. Şi cu cât lăcrima mai mult, cu atât lacrimile ei străfulgerau mai tare. Privea la piciorul meu cel sănătos şi lă­crima… îmi amintesc şi acum acele lacrimi. Acele lacrimi au căzut în inima mea. Să nu le scoţi din inima mea! Am simţit multă bucurie şi mult curaj am primit când am văzut acele lacrimi, deşi eram orb.
 Altădată am văzut o lumină nesfârşită. Văzând acea lumină, ce urca de la pământ la cer, am fost cuprins de dor dumnezeiesc şi am început să spun cu toată inima mea: «Sfinte Dumnezeule… Sfinte Dumnezeu­le…» Sufletul meu se înălţa duhovniceşte. Dacă omul întâlneşte Lumina, se topeşte, precum se topeşte sarea fină în apă.Atunci când vine Lumina… Ca un vul­can… Şase, şapte ani după aceea, când îmi aminteam aceasta lăcrimam şi strigam: «Sfinte Dumnezeule!…» Acestea nu se spun… Eu mă rog ca să mă vadă Maica Domnului, iar nu să o văd eu… Maica Domnului… harul ei se află pe pământ. Să dobândim virtuţile. Sfinţii sunt aici şi se luptă ca să ne izbăvească. 
Aşa cum plânge Maica Domnului pentru Hristos Cel fără de păcat, tot astfel plânge şi pentru fiecare creştin. Plânge, dar nu o vedem. A o vedea nu este al nostru. Este «dar de sus». 
Unul prin rugăciune dobândeşte cunoaş­terea de Dumnezeu, altul este fierăstruit pentru credinţă. Să nu ne pierdem credinţa. Nu numai să citeşti, dar să şi pui în practică, şi atunci te va durea pentru Evanghelie.Cea mai mare dovadă a vieţii de din­colo este Maica Domnului, care se roagă cu lacrimi Fiului ei, aşa cum se ruga înaintea Crucii". 
Anastasie MalamasExtras din ”Ca aurul în topitoare”, Ed. Evanghelismos

Sursa: Ganduri din Ierusalim