sâmbătă, 20 august 2016

Stresul toxic la copii: Deprivarea de somn

Somnul (1)


Ma gandesc de atat de mult timp sa descriu ce observ la stresul toxic al copiilor. E greu de descris, pentru ca in cultura romana nu exista concepte care sa formuleze realitatea pe care vreau s-o descriu. In Romania, oamenii se nasc stresati si mor stresati, si nimic in between.
Nimeni nu cauta sa inteleaga de ce, iar cei care mai inteleg cat de cat, nu au acumulat inca atat de multa practica, incat sa poata sa ajute si pe altii. 




Ce este stresul toxic? E stresul care s-a acumulat peste limitele normale. In limite normale, stresul este bun; stresul si indurarea lui [in limite adaptate varstei] fac parte din procesul de cunoastere si de crestere. Dar stresul care nu e adecvat varstei [1] sau stresul care e potrivit varstei dar nu e reglat bine ca intensitate [2] sau stresul a carui cauza nu e inlaturata niciodata [3] - devine stres toxic care se transforma mai tarziu in comportamente deviate.

Una din cele mai importante cauze de stres la varste foarte mici e inabilitatea de a ajuta copilul sa se linisteasca si sa adoarma. Cum trebuie sa arate un cantecel de adormire care sa faca parte dintr-un ritual de adormire pt. un copilas foarte mic ? Si apoi, pentru un copilas mai mare, sau pentru unul suficient de mare cat sa mearga la gradinita ? Acum cred ca stiu, problema e ca nu am cum sa explic, pt. ca, din nou, nu gasesc in practica comuna din Romania (in cultura traditionala) concepte legate de stres, linistire si auto-linistire [*]. Am gasit insa acest filmulet care contine - nu pe toate - dar suficient de multe din elementele care - cred eu - ar trebui sa faca parte dintr-o rutina de linistire. Urmeaza sa le descriu pe rand, intr-o postare viitoare.

Am cautat atat de mult incat bunul Dumnezeu m-a ajutat sa gasesc. Slava tie, Doamne ! Binecuvantati fie toti cei care inteleg si folosesc aceste lucruri, pentru binele tuturor.



[*] Octavian Stanasila spunea ca vei sti cand un profesor de matematica este bun atunci cand e capabil sa explice integralele unui taran care vinde cartofi in piata.
Cam asta trebuie sa fie masura abilitatii de a comunica lucruri care, intr-o cultura anume, nu au fost traite niciodata de oameni, lucruri a caror experienta pur si simplu nu exista inca.

sâmbătă, 13 august 2016

Oana Moraru : Vocea Parintilor


Toate lucrurile frumoase care fac diferența între o viață tristă și una plină de mirare și bucurie pot să moară, uneori, fără niciun martor și semnal de alarmă, sub grija unor oameni mânați de cele mai bune intenții.


Oana Moraru : Cum sa ucizi curiozitatea



vineri, 12 august 2016

Nu exista o "Tehnica". Nu se "invata".

Se molipseste. Se "ia". Nu din cuvinte, nu prin invatare, ci prin trairea alaturi de oameni care "au". Căci celui ce "are" i se va da; dar de la cel care nu are, şi ce are i se va lua.

In ortodoxie, credinta se "ia" prin molipsire, prin familiaritate cu cel care are sfintenia. Facandu-te fiu al lui. Copil al lui. Din cauza asta e important sa nu uitam niciodata - niciodata - cum e sa fii copil. Si, daca n-am fost niciodata cu adevarat, copii - exista multi oameni carora parintii le-au rapit darul de a fi copil si i-au crescut direct "oameni mari"- atunci sa invatam sa fim cu adevarat copii.
Pentru ca atunci cand ai ajuns la capatul drumului (vietii tale) si vezi ca nu ai fost niciodata copil, nu mai poti sa inveti sa fii copil din nou decat numai de la Mama din ceruri si de la Tatal din ceruri si de la rudele lor de aici de pe pamant, frati cu Fratele nostru din ceruri - noi toti adica, cei din neamul crestinesc.
Caci "Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea".


Asa spune Parintele Hrisostom de la Putna, aici (min. 39)






Iisus Fratele















marți, 26 iulie 2016

Fericire ... !


Maturizarea noastra emotionala poate face din copiii pe care-i crestem astazi niste adulti frumosi care vor deveni la randul lor parinti calzi si buni cum, poate, multi dintre noi nu am avut.
Iar asta se-ntampla pentru ca noi insine ne maturizam mai mult decat parintii care ne-au crescut pe noi, invatand lucruri la care ei n-au avut acces. Imi imaginez cum vor arata acesti copii peste cateva zeci de ani, cand vor deveni bunici, la randul lor. Cred ca vor fi o generatie de romani care vor creste sa devina batrani frumosi - plini de lumina -
De lumina pe care o punem noi, acum, in ei ....

Sursa pe larg aici : 9 cele mai comune greseli pe care le fac parintii




Daca copilul tau e secretos si ii lipseste increderea, poate fi din cauza ca tu esti excesiv de iritabil in prezenta lui.



Daca copilul tau e excesiv de timid si ne-hotarat, e, poate, pentru ca tu incerci (mereu) sa-l ajuti sa faca lucruri pe care el le poate face si singur.


Daca tu ii cumperi orice isi doreste, dar el ia mereu jucariile altora, asta poate sa insemne ca tu nu-i oferi dreptul sa aleaga el insusi.



Daca copilul tau arata deseori invidie si gelozie, asta poate fi din cauza ca tu il compari prea des cu ceilalti.


Daca copilul tau e agresiv fata de alti copii, poate fi si din cauza ca urmeaza exemplul parintilor lui sau al altei persoane din familie.



Daca un copil e iritabil si nervos, poate fi din cauza ca-i lipseste atentia. Pur si simplu, nu stie cum sa faca altfel, pentru ca tu sa-l bagi in seama.



Daca copilul tau te minte, ar putea fi din cauza ca tu ai reactionat prea aspru cand el a gresit.



Daca copilul tau nu-i respecta pe ceilalti (copii), ar putea fi din cauza ca tu-i spui mereu ce sa faca, fara sa tii seama de ce simte el.


Daca copilul tau nu poate face fata in situatii de dificile (confrontationale), se-ntampla poate, pentru ca tu l-ai descurajat in public (de fata cu altii). Nu trebuie sa faci asta niciodata, mai ales fata de fratiorii lui.





marți, 12 iulie 2016

Sfantul Paisie Aghioritul [ 12 iulie ] : Mangaierea in suferinta



Cu cât mai mult îl doare pe cineva pentru aproa­pele său, cu atât mai multă mângâiere dumnezeiască primeşte, căci altfel nu este cu putinţă să sufere dure­rea. Dumnezeu îl mângâie într-un chip deosebit pe cel care suferă pentru ceilalţi. 
Pentru noi, creştinii, nu trebuie să existe nici durere, nici amărăciune, căci dacă aruncăm amărăciu­nea noastră înaintea lui Hristos, ea devine sirop. 

NB, Siluana: Dumnezeu a suferit pentru noi pe cruce in mod absolut, fara sa existe mangaiere [ compensare ] a durerii.



vineri, 8 iulie 2016

Parintele Ieremia de la Putna : "... sa-nvatam sa ne apropiem de Maica Domnului ca niste copii, pentru ca noi STIM sa fim copii ... ! "



Oare ... ? STIM noi oare, sa fim copii ...cat timp nici macar parinti buni nu stim sa fim ... ?


Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea.
Matei, 10,15

Spunea Parintele Arsenie Papacioc, ca un pacatos i-a cerut Maicii Domnului:
- Maica, arata-te a-mi fi mama! Si Maica Domnului i-a raspuns:
“Arata-te a-mi fi fiu”


 


Min 141:00 Cum inveti sa fii copil al lui Dumnezeu

… deci, asta … faceti efortul asta de a va aseza, cum v-am spus la : “Atata-te a-mi fi fiu ...  ” ... cata bogatie de viata si de solutii numai in acest cuvant scurt: “Atata-te a-mi fi fiu ... ”


… pai, fiu este ala care face nu stiu cate … ! da vine la mama … ! si, mama  … c-am vazut  … aaah, hai sa va zic, de ce, ce mi-a mai dat incredere la treaba asta, c-am vazut odata (bine, de cateva ori … ) da odata mi-a ramas in minte, cand se-ntampla exact cum v-am zis, adica, pruncu facuse pe el, bineinteles, si mama, il schimba. Numa … diferenta era ca eram si io acolo… in camera aia … !
… s-a umplut camera de-un miros…  extraordinar de greu … Dar eu, departe fiind (adica, … destul de safe, asa, adica nu… ) da tot era, era miros … insuportabil, dar …. !
- Dar… !  Observam spectacolul … era un spectacol care se desfasura acolo…  mama il schimba…  pa … asta ! Mirosea crunt, bineinteles, dar – ei – nu aveau treaba cu mirosul … !  … Deci, ala zambea … de parca facuse nu stiu ce  … in culmea fericirii, si mama il manca din priviri !
"mama, ce-ai facut … !"  nu stiu ce facea ea acolo (mama face de obicei, poate voi stiti mai bine … ) In orice caz… Si, am vazut ca nu se scarbea… deloc, … mama… (de ce ma scarbeam io … ) Si, atuncea, am capatat multa incredere aicea … Si, am vazut si-n Evanghelii, dragii mei – de-aicea, ca sa fie parabola intre “copil” – si discutia serioasa: In Evanghelie, desfranata, da ? la picioarele Mantuitorului: io spun: ca ea putea sufleteste ! raspandea o mireasca urata… de desfranare …  adica, “caca” bine, adica,  … toata … 

Dar, totusi, Mantuitorul nu s-a scarbit de ea, … Observati … ? stiti asta, da … ? Sunteti de acord cu mine ca nu s-a scarbit de ea… 
… Si, atunci, am avut incredere sa spun asta: ca, daca eu ma scarbesc de pacatele mele, Dumnezeu nu se scarbeste de mine …  !

Stii … ? Si, daca eu ma scarbesc de ale mele, Dumnezeu ma ia cum ia mama pe pruncu ala, care l-am vazut eu, nu-i spune nimic (niciodata nu spune Dumnezeu, decat daca esti impietrit la inima spune mai multe ) da daca te-ntorci cu pocainta, niciodata nu-ti spune ceva, nu-ti bate obrazu, sau: bai, de ce-ai facut-o … ! Niciodata ! Niciodata !
Chiar spunea maica asta din Grecia, ca Mantuitorul nu te-ntreaba niciodata, ba ! de ce-ai cazut !? ci:  … de ce nu te ridici … ?


Min 143:44

… Deci, asta este increderea pe care o am : Stiu ce-am facut, si nu e bine …  !
Si ma scarbesc, sau… mi-e rusine, asta e… s-o punem mai … mi-e rusine… !
Daca mie mi-e rusine, ma duc ca pruncu la Maica Domnului, ea ma ia, nu-i mai …  e … usor, aceasta privire de care spunea parintele, se rezolva… 



Min 144:00 Si, stiti cum se rezolva problemele noastre …?

… Si, stiti cum se rezolva problemele noastre … ? Vreti… “patimi”… ?! Hai, ce vreti voi  … ! Patimi ! Hai sa zicem …  "patimile"-astea ! Stiti cum se rezolva  ? Intrand, apropiindu-te de Maica Domnului, si-ncredintandu-i ei problema asta a ta.  

Adica…  de exemplu…  Dumnezeu n-are pretentii de la mine sa nu pacatuiesc: STIE ca nu pot.
FARA El – eu-n-am-cum-sa-nu-pacatuiesc ! Este firesc pentru omul cazut sa pacatuiasca! Nu-nseamna ca trebuie s-o facem…  !

Ce-i lipseste omului ? RELATIA CU EL. El ne-a zis ca: FARA MINE, nu puteti sa faceti nimic. Da ! Si cu el – da ! Pe mine nu ma mai preocupa sa nu pacatuiesc – ca nu pot – Si El, cum spune parintele, o sa lucreze in mine – inclusiv asta – sa ma vindece de patimi.



Min 145:11 ... Si noi STIM sa fim copiii ai Mamei …

La fel, Maica Domnului: ajung la ea, si nu-mi mai pun problema ce-am gresit, ca oricum sunt … in culpa …  oricum am gresit … inclusiv, am suparat-o … da-mi cer iertare … 

Intrebare: da de ce nu mergem la Mantuitorul …?

Raspuns: Nu, este ... e... diferenta specifica.... dar, eu vorbesc acum de Maica Domnului, … eu propun acest model al Maicii Domnului, pentru ca noua…  In primul rand, pentru ca asa a facut Dumnezeu lucrurile, asa spun sfintii: Ea este Mama noastra in Duh, ea se poarta ca o mama … SI NOI STIM sa fim copiii ai Mamei … STIM relatia cu Mama… Ne e usor … sa intram in relatia asta cu Mama … 
(… Bun … !)











miercuri, 6 iulie 2016

"O baza de siguranta": Semnele timpurilor

"manati mai la adanc", "adanc pe adanc cheama ...."
arsita care parjoleste tot, doar umbra pomilor inalti o mai acopera, pomii - pe care-n restul timpului nici nu-i bagam de seama, au radacini infipte foarte adanc in pamant: acolo e racoare, de-acolo aduc ei o racoare-buna catre noi
pamantul asta bland, cenusiu, ignorat, are-n adancul lui ceva ce noua ne trebuie azi la suprafata, ca sa traim - 

noi care, la suprafata lui, nici nu mai stim ce facem cu acest pamant, avem azi nevoie, cautam cu sete ceva ce se ascunde numai in adancul lui, depindem de acest ceva, adanc-si-racoros
in cultura lumii de azi, care pretuieste doar ceea ce se vede - ce se afla la suprafata - adancul, ignorat si dispretuit, se ridica singur la suprafata, incercand sa ne spuna ceva, sa ne vorbeasca: semnele timpurilor


Semnele timpurilor arata ca pe acest pamant pe care noi insine nu dam doua parale, Dumnezeu trimite Viata, trimite copii, parca strigand catre noi: Nu desnadajduiti ... !

apar astazi cunostinte despre cresterea-formarea unui copil fericit, pe care 2-3 generatii in urma le-au avut, dar apoi, le-au pierdut; si asa ne-am nascut noi, copii cu parinti buni, care-au stat langa noi doar cat le-a dat voie serviciul; si-asa ne-au crescut, orfani de mama, sau de tata, exact atunci cand aveam mai mare nevoie de ei. Si asa au aparut pe acest pamant al milei, generatii de copii care si-au iubit si si-au urat parintii - in acelasi timp - nestiind nici ei, saracii, de ce .... ? ... De ce, iubirea trebuie sa fie condamnata la ura, si invers, de ce daca doresc ceva trebuie sa urasc pe cel de la care trebuie sa primesc acel ceva, de ce nu stiu niciodata sa construiesc singur ceea ce doresc - si de ce astept ca cineva sa-mi dea mereu ceva, de ce nu stiu sa fiu independent cu adevarat, din dragoste fata de parinti - si nu prin rupere de parinti, prin independenta ca revolta fata de ei ....

ma rupe cateodata intelegerea atator drame, care s-au consumat si se consuma fara incetare in Romania, intre copii si parinti, ma rupe sa vad cum se repeta ele on-and-on, fara incetare, fara ca cineva sa-nvete vreodata ceva din asta, dar incerc sa ma re-compun de fiecare data dupa intelegerea si trairea lor, pentru ca porunca ne este data: Nu desnadajduiti !
.... Asta inseamna ca - asa cum orice porunca dumnezeiasca are inclusa in ea un ceva, si anume: o putere, (spune Siluana, maica copiilor orfani de parinti de pretutindeni), si porunca asta are inclusa in ea un secret, si anume: PUTEREA de a-o-face. Iar puterea asta vine - exact - tot de la Cel care a dat-o.
 Si numai de la El.