Scoala parintilor

„Mama, am pe Domnul Hristos în piept”

Hristos a înviat, măicuța mea dragă!

Ce mult doream să vă scriu câteva rânduri, iar astăzi am prins momentul potrivit. Am rămas cu inima plină de bucurie de la întâlnirea dumneavoastră cu Ioan... Voiam să vă zic că de atunci Ioan vine și îmi spune o chestie foarte interesantă și cred că de la Maica Siluana o știe, că eu nici măcar odată nu am pomenit așa ceva: „Mama, am pe Domnul Hristos în piept, Care mă cheamă Ioan Ioan” și arată cu pumnulețul în piepul lui.... pe urmă fuge la joacă. Îl tot întreb „Mama, cine ți-a spus așa?” și nu răspunde.

Zilele trecute lucrau muncitorii pe vârful unei case și el spune deodată „Doamne miluiește să nu cadă nenea jos”... Am rămas trăznită.

Oricum mi-a fost inima tare bucuroasă că v-ați întâlnit. Mulțumesc pentru acea bucurie.
M

Să vedeți miracol!

 Dragă maica Siluana,

 Slavă Domnului pentru toate!

Am lucrat la sfârșitul sesiunii 3, unde se vorbește despre vinovătie, și am aflat că în relație cu mama, eu am acoperit vinovăția ei, luând-o asupra mea ca s-o protejez.

Deci m-am învinovățit eu că, atunci când eram copil, n-am primit afecțiunea și iubirea și ocrotirea de care toți copiii au nevoie. M-am simțit eu ca fiind insuficientă sau nepotrivită, ba chiar o povară pentru părinți. Mă simțeam vinovată și că mă născusem.

Atâta timp cât refuzam să văd adevărul și o protejam pe mama luând asupra mea responsabilitățile și vinovăția care erau ale ei, am avut niște bube sau alergii care au început să se formeze pe față.

Astăzi, să vedeți miracol: Am acceptat că nu a fost vina mea, că am fost un copil bun care a meritat iubire și afectiune, dar a fost vina mamei că nu mi le-a dat. Odată ce am văzut adevărul și am pus responsabilitatea pe mama, refuzând s-o mai apăr, mi-au căzut bubele de pe față. Nu mi-a venit să cred!

Doamne ajută,

CS

DRAGA MEA COPILĂ,

E minunat cum ai lucrat și multumesc Domnului pentru ​lucrarea Lui cu tine. E important pentru noi să înțelegem că rostirea adevărului despre părinții noștri, fără judecată și fără gând de răzbunare, ci cu rugăciune și respect, este vindecare. Avem porunca să-i respectăm așa cum sunt, cum au fost și nu să-i idealizăm sau să-i ponegrim. Să avem încredere în mila Domnului că El va lucra și vindecarea lor care deja începe cu iertarea noastră.

Te îmbrățișez și te aștept mai departe cu drag.

Cu drag și rugăciune,
Maica Siluana

PS: Dacă nu primiți răspuns, continuați să lucrați temele și să le trimiteți aici.

Sursa: Centrul de Formare si Consiliere Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil