Nu prin faptul că ne plângem întruna de
ceva Îl supărăm pe Dumnezeu. Îl supărăm atunci când păcătuim, nu atunci când ne
întoarcem către Dânsul ca spre ruda noastră cea mai apropiată. Domnului îi este
plăcut a-l chema neîncetat şi a ne revărsa preaplinul inimii înaintea Sa.
El îi va da să vadă doar o vreme că pretutindenea
este şi toate plineşte, plineşte lumea întreagă, făptura toată. Atunci sufletul
este atât de bucuros, atunci are totul! Dar, apoi, Domnul se ascunde iarăşi, ca
să tânjim după El şi să-L căutăm cu toată inima.
Parintele TADEI de la Vitovnita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu