Părintele Tihon, atunci când s-a dus la Coliba Sfintei
Cruci, nu avea biserică, deşi îi era absolut necesară. Nici bani nu avea ca
s-o facă, ci numai o mare credinţă în Dumnezeu. Într-o zi, s-a rugat şi a
pornit spre Karyes, cu credinţa că Dumnezeu îi va iconomisi banii de care avea
trebuinţă ca să facă biserica. Înainte de a ajunge la Karyes, îl strigă de
departe stareţul Schitului Sfântul Ilie. Când s-a apropiat Părintele Tihon,
stareţul i-a spus: „Un creştin evlavios din America mi-a trimis aceşti dolari
ca să-i dau unui pustnic care nu are biserică. Sfinţia Ta nu ai biserică. Ia-i
şi fă-ţi!” Atunci părintelui Tihon i-au dat lacrimile de emoţie şi recunoştinţă
faţă de Bunul Dumnezeu, Care, ca un cunoscător de inimi, se îngrijise pentru
biserică mai înainte ca el să-L roage, în aşa fel încât să aibă banii pregătiţi
atunci când îi va cere.
Când cineva se lasă în seama lui Dumnezeu, El nu-l lasă. Şi
într-adevăr, dacă mâine la ora zece ai nevoie de ceva, atunci când ceea ce ceri
nu este ceva neraţional, ci o nevoie reală, la 9 şi 45 sau la 9 şi jumătate
Dumnezeu îl are gata ca să ţi-l dea.
De pildă ai trebuinţă de un pahar la ora nouă. La 9 fără 5
îţi vine paharul. Ai trebuinţă de 500 de drahme? În ceasul când ai trebuinţă de
ei îţi vin exact 500 de drahme, nici 510, nici 490. Am observat că, dacă, de
pildă, mi-ar trebui ceva mâine, Dumnezeu îl prevede de azi. Adică înainte de a
mă gândi eu, Dumnezeu Se gândeşte mai devreme şi-mi dăruieşte acel lucrul în
ceasul în care am trebuinţă de el. Pentru că de acolo de unde vine, ca să
ajungă la mine exact în ceasul în care am trebuinţă, văd de cât timp ar fi
nevoie. Deci Dumnezeu se îngrijeşte de mai înainte.
Când noi, din mărime de suflet*, îl facem pe Dumnezeu să Se
bucure de viaţa noastră, atunci El dăruieşte cu îmbelşugare binecuvântările
Sale fiilor Săi mărinimoşi în ceasul în care au trebuinţă de ele. După aceea
toată viaţa trece însoţită de binecuvântările dumnezeieştii purtări de grijă.
Ore întregi vă pot povesti întâmplări despre minunata purtare de grijă a lui
Dumnezeu.
Sfântul Paisie Aghioritul
Extras din ”Cuvinte duhovnicești”, Vol. II, Trezvie
duhovnicească, trad. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Ed.
Evanghelismos, București, 2011, pag. 275-276
[*] Marime de suflet: m-am intrebat mereu ce inseamna pentru Sfantul Paisie "marimea de suflet". Prea plin de recunostinta ? de Iubire ? de Prezenta a Duhului Sfant in mica inimioara de om ? Absenta egoismului, sau, cum zice el, a "interesului" (probabil personal) cand faci ceva pentru Dumnezeu, indiferent ce ... ? Nu stiu ....
Inca.
Dar intelesul acestui cuvant e sigur prezent in sufletul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu