Multimile. Izbavirea prin multime de oameni

Am citit cu atentie ce spune Parintele Arsenie Boca despre multimi. odata, el insusi a fugit ca sa se apere de multimi - nu in pustiu, ca Arsenie cel mare, ci in lume ...  caci multimile sunt oarbe, si n-au vointa lor proprie.
Apoi, Iisus insusi a fugit de multimi, cand a vazut ce asteptau ele de la El: paine si pesti ... si eliberare de raul identificat si "vazut", care atunci era "stapanirea" (romana).

... pana la urma, tot multimile l-au condamnat pe Iisus, si Iisus n-a putut sa faca nimic impotriva lor ...


Si atunci, de ce credem ca multimile "au dreptate" ... ? sau, de ce vrem ca biserica sa faca ce vor multimile, sa faca bine pt. multimi de oameni, sau sa invete "multimi de oameni"...
poate, e din cauza ca noua ne e frica de multimi, si in special, de multimile care ataca... oameni ... ?


poate, e din cauza ca simtim ca in multimi sta o putere - chiar daca aceasta putere nu e si dreapta ... ? caci pana la urma, puterea din multimi l-a rapus pana si pe Iisus... ?!
si am vrea ca aceasta putere sa fie mereu de partea noastra - si nu impotriva noastra ...?

si, sa zice, daca puterea asta ar fi si "dreapta", si-atunci ar fi justificat sa ma incredintez ei - ar fi ea suficienta ca sa ma mantuiasca pe mine ... sa faca munca asta de mintuire in locul meu ...? asta nu s-ar putea, cu siguranta. iar o multime "dreapta", care are chiar si un singur om ne-drept in ea, nu mai poate fi o multime dreapta.

Invers, o multime ne-dreapta, care are si un singur om drept in ea, poate primi de la Dumnezeu darul de a se mantui in intregul ei.

Vulnerabilitatea: Fighting back

cand te apropii de Dumnezeu, incepi sa devii vulnerabil. paradoxal: cu cat incepi sa urci, cu atat esti mai slab (pentru ca tu deschizi usile sa intre cel mai slab si mai smerit dintre toti...)

Ei bine, mie mie se-ntanpla sa dau in altii, atunci cand sunt vulnerabila. sa ma rastesc, sa fiu rea - uneori chiar fara sa vreau - cu altii.
depinde de structura: probabil, altii dau in ei insisi. Sau, dupa ce-au dat suficient de mult in ei insisi, incep sa dea in altii. variatii. esential e ca vulnerabilitatea duce la tendinta de-a cauta aparare (pt. cel slab din tine). asa supravietuiesti, cautand aparare. ...dar oare asta si vrei ? sau, asta e tot ce poti sa vrei, sa supravietuiesti ...?
sau, merita sa supravietuiersti, daca asta implica sa dai mereu in altul ca sa "te aperi" ....?

pb. is that... tu nu vrei asta.... nu vrei sa dai, sa te aperi, sa nu stiu ce ! nimeni nu "vrea" sa faca rau... nimeni, cu buna stiinta, din voia lui, n-ar face asta. o face doar de ne-voie... ha !

ce mai "ne-voie" de-a supravietui !  cand, tu poti sa traiesti si doar cu aerul din jurul tau !

Numai cand ma rog imi dau seama cum (si cata mai e ) credinta mea

Numai cand te rogi iti dai seama in ce "crezi"

Cand nu-mi vine sa ma rog (n-am chef, mi se pare ca altceva-i "mult mai important", etc), e semn ca subconstientul meu nu obtine un beneficiu imediat (o raspalata, dopamina .... ), sau fie nu cred pur si simplu in Dumnezeu, nu cred ca existi si ma auzi. Pe mine, personal.
ceva se interpune intre mine si Tine (frica, sau dezamagirea, sau deznadajduirea), si eu nu mai pot ajunge la Tine "in persoana" - iar daca eu nu stau in fata Ta ca persoana, nici Tu nu poti ajunge la mine.

Frica - spune Maica Siluana - vine atyunci cand firea omului vrea ceva si vointa lui il face sa faca altceva.
Da, asta am trait-o.

cred c-am trait si o altfel de frica, frica de Dumnezeu pur si simplu, si-atunci mi-am dat seama ca eu ma rugam la dumnezeu ca la un fel de mecanism pe care-l invoci ca sa-ti "dea ceva" - putere, de obicei.... sinele meu s-a plictisit de internet, sau de manipulat vointa altora, vrea o putere noua, care vine de la dumnezeu, si care e numai "pentru sine"....
probabil Dumnezeu ma tinea la distanta tocmai pt. asta ...

Dezamagirea sau deznadajduirea e pt. ca eu nu cred ca Tu existi si ma poti ajuta / sau vedea "pe mine".
sau, poate, e pentru ca eu cred ca "pot orice" eu, singura - fara Tine.


....


Doamne, cata rabdare ai putut sa ai cu mine, atatia ani de nesimtire cat am trait fara Tine, si-acum, cat poti sa induri atata ne-rabdare cand Te chem sa-ndrepti Tu ce-am stricat eu ....

"Al meu" : Sinele

Viata paradoxala

Zice Parintele Arsenie: pana nu te lepezi de sinele tau, te vei chinui. Vei gusta "uscaciunea sufletului" in rugaciune.
Si asa este, de multe ori in rugaciune, nu se roaga persoana mea, ci doar "sinele", care vrea si el, ce stie el mai bine: siguranta (certitudini), indreptatire de sine (validare), si, mai presus decat toate, PUTERE... (slava ... ?)


... cand ma uit la filmele cu copii orfani, vad in ochii lor o singuratate uriasa, poate la fel de mare ca a oamenilor batrani cand se vad singuri in fata mortii
in ochii orfanilor vad siguratatea sufletului care simte ca "nu apartine nimanui".
poti sa vezi cum arata "lumea" in ochii unui copil, cand stie ca-i singur in fata ei ....

cat de bine i-ar fi unui copil orfan sa se simta strans in brate cu toata puterea "sinelui" unui om adult; cat de bine i-ar fi lui sa simta ca apartine chiar si celui mai din urma "sine" de om .... sa simta ca "sinele" ala - oricum ar fi el - se imparte cu el, si nu mai e singur .... in fata lumii intregi....


... cand te rogi, daca nu te lepezi de sine, nu faci decat sa hranesti monstrul "din sine"
... iar altii, ca sa traiasca, au nevoie de tot sinele din ei .... oricum ar fi el...

copilul nu are "sine"; sinele lui e mama lui care-l protejeaza; dar un copil singur in fata lumii isi creaza singur un "sine", ca sa supra-vietuiasca


un copil normal, care creste si ajunge la varsta cand isi creaza un sine, paraseste Gradina Raiului..... unde a crescut
in gradina raiului nu exista decat crestere si evolutie - nu cadere

Oare cum e sa alegi tu cum sa te nasti ....?

Parintele Arsenie Boca: ne nastem primind trup de la parinti, si suflet de la Tatal nostru din ceruri (fara de care n-am trai: suflare de Viata).

la celalalt capat al vietii, vine moartea, adica momentul unei alte nasteri, in cer. 

Cum m-am nascut - n-a depins de mine; nu mi-am ales eu parintii - deci nici pacatele pe care trebuie sa le ispasesc; dar stiu ca, la sfarsit, pot alege cum sa ma nasc in ceruri, sau daca vreau sa ma nasc vreodata acolo ....

Spune Sfântul Ioan Teologul, la Sfârșitul Apocalipsei : „Vino!" („Da, vino, Doamne Iisuse Hristoase!").

parca toata greutatea unei vieti de om sta in intrebarea daca atunci, o sa ai sau nu puterea sa Il chemi pe Dumnezeu, fara rusine si fara teama.

poate, din cauza asta, viata unui crestin e toata si intreaga, ca o singura zi: caci urmatoarea zi nu mai e a ta (cum spune Parintele Paisie Olaru).

Cine "stie" ... ?

... ceea ce numai tu "stii" ...?

Lucrurile sunt simple: daca tu nu - atunci cu siguranta, subconstientul tau stie... stie mereu ceea ce tu nu vrei sa stii;
de aici conflictul, si energia uriasa pe care o pierzi in aceasta batalie inutila. unii pierd o viata luptand cu nimeni altcineva decat cu ei insisi....

Cum sa ma rog

Cum si de ce 

Ma rog, in primul rand, ca sa fiu prezenta. Nu cer, vreau doar "sa fiu", acolo, sa fiu si eu "de fata", in fata lui Dumnezeu, sa nu fiu data uitarii, sa nu fiu "respinsa" la numaratoare (frica de respingere). Bine, asta e putin "eu", e putin gresit, dar "roaga-te cum poti, ca sa te poti ruga cum trebuie".

Am o problema: ma doare capul destul de frecvent, am sinuzita si tb. sa iau calmante (codamin sau parasinus). oare e corect sa te rogi cand esti drogat in felul asta?
Dar, daca esti bolnav, sa zicem, la pat, si esti imbalsamat in droguri, oare rugaciunea ta cum e ?

Credinta - in raport cu internetul, media si tehnologiile

Nu stiu sa fi trait o patima mai adanca (si mai potrivnica lui Dumnezeu) decat dependenta de internet (si derivatele din progresul tehnologic), care au invadat timpul din urma al vietii noastre, al tuturor.
E posibil s-o fi invins intre timp; am aplicat si eu ideea ca nimic nu e rau in sine (exista rau "in sine" ...?), ci rau e ceva care este in tine si care se foloseste rau de acel lucru din lume.
Incercand sa inteleg mecanismul acestei dependente, l-am studiat pe cel al dependentei de televizor, pt. ca e singura dependenta de "progres" care nu ma stapaneste deloc;
Ce-am inteles eu e ceva ce nu regasesc in nicio scriere legata de dependenta de internet si tehnologii;
eu cred ca dependenta de noile tehnologii foloseste cel mai mult faptul ca ne place puterea - "iubirea de stapanire"

Restul motivatiilor, cum ca internetul, televizorul etc, ne aduc informatii noi, ca ne usureaza accesul la informatii, etc, sunt doar derivate din cauza de mai sus; cel mai important este ca tehnologiile livreaza aproape instantaneu "plata" lor, adica placerea puterii, endomorfine pt. creier;
in mod secundar, accesibilitatea acestei puteri e foarte rapida, sentimentul puterii devine cel mai usor de obtinut :

puterea - beneficiul psihologic principal care te face sa investesti timp in internet - nu mai vine tarziu, nu mai e amanata sau incerta: plata e sigura si ti se livreaza instantaneu.


cred ca toti iubim puterea.


Unul singur nu a iubit puterea

 Cine este Dumnezeu ?

Am primit Credinta, si, dupa un timp, am pierdut-o. M-am regasit stiind despre mine ca "cred", dar, cand m-am uitat mai adanc, mi-am dat seama "ca nu cred in lucrurile pe care le stiu", cum spune parintele Arsenie Boca. Stiu lucruri, dar nu le si "cred". A fost foarte greu sa-mi "re-amintesc" lucrurile pe care le credeam - fara sa le "stiu" - atunci cand am primit darul credintei.... 

m-am infricosat cand mi-am adus aminte cat de mare si completa era credinta mea - pe cand eu nici nu "stiam" ...

Credinta

Un video cu un copilas de 10 luni care plange de bucurie. Asa am plans si eu odata - demult - cand am descoperit ca Dumnezeu ma iubeste. Destul de repede si din nebagare de seama, am pierdut acele lacrimi.

Acum, am dobandit in locul lor lacrimi de dor dupa acea nespus de dulce bucurie.

cand uit de amandoua, ma uit la acest copil si-mi aduc aminte

http://adevarul.ro/life-style/parinti/reactia-extrem-emotionanta-unui-bebelus-mama-canta--8_526f703ec7b855ff56917f10/index.html

Eliminarea pietrelor de la rinichi, fara durere

Eliminarea pietrelor de la rinichi e in mod particular dificila pentru barbati - asta daca au norocul sa le elimine natural, fara sa ajunga la operatie. O reteta pe care am testat-o cu succes si pe mine si pe sotul meu, si care-i cunoscuta, se pare, din vechime pe la manastiri, e tamaia naturala, fara niciun adaos (de miros, culoare, etc) : adica tamaia alba.

Tamaia are proprietatea de a transforma pietrele in nisip, si astfel eliminarea e si sigura si ne-dureroasa.

Experienta mea: a functionat cu succes la oxalatii identificati medical la sotul meu, dar si la pietrele mele, de natura ne-identificata (pt. ca n-am mers la doctor pt. asta).
Nu exista efecte secundare.

NU functioneaza pt. pietrele la ficat, care sunt de alta natura: sunt conglomerate de colesterol.

Inainte de a se lua tamaia, ea se anvelopeaza, adica se pregateste astfel: o bucatica de tamaie mare cat un bob de mazare, se inveleste in miez de paine, sau in mamaliga, sau se zdrobeste grosier si introduce intr-o capsula goala de medicamente.
Anveloparea la tamaie se face pt. ca ea ca sa nu vina in contact cu smaltul dintilor, pe care il poate macina asa cum se-ntampla cu pietrele la rinichi.
Dupa ce-a fost pregatita, capsula de tamaie se bea cu apa, sau cu ceai diuretic, dimineata pe stomacul gol, inainte de masa.  Nu se mananca o jumatate de ora dupa asta.

Programul dupa care se iau pastilele de tamaie arata asa:

7 pastile :  o zi da, una nu (pauza)

PAUZA :  1 saptamana

7 pastile :  o zi da, una nu (pauza)

Ceai diuretic, sucuri de fructe si bere in toata aceasta perioada; 

NO-SPA, anti-spastic, daca apar dureri ascutite la eliminare

Tratamenul se repeta numai daca apar din nou simptome, adica durerile specifice de litiaza renala. La sotul meu oxalatii nu s-au mai refacut, la mine pietrele se refac la cca 10 ani.

Important: remediile adunate de mine aici nu au cum sa substituie analizele medicale pe care oamenii le dispretuiesc atat, dar care sunt singurul punct de plecare pentru un diagnostic corect - deci si pentru un tratament corect.
Singurul merit al remediilor pe care le prezint eu aici e faptul ca sunt incercate de mine cu succes; dar, cum nu exista doua persoane identice, inainte de a incerca ceva de aici e bine ca un medic sa puna un diagnostic corect.