cand te apropii de Dumnezeu, incepi sa devii vulnerabil. paradoxal: cu cat incepi sa urci, cu atat esti mai slab (pentru ca tu deschizi usile sa intre cel mai slab si mai smerit dintre toti...)
Ei bine, mie mie se-ntanpla sa dau in altii, atunci cand sunt vulnerabila. sa ma rastesc, sa fiu rea - uneori chiar fara sa vreau - cu altii.
depinde de structura: probabil, altii dau in ei insisi. Sau, dupa ce-au dat suficient de mult in ei insisi, incep sa dea in altii. variatii. esential e ca vulnerabilitatea duce la tendinta de-a cauta aparare (pt. cel slab din tine). asa supravietuiesti, cautand aparare. ...dar oare asta si vrei ? sau, asta e tot ce poti sa vrei, sa supravietuiesti ...?
sau, merita sa supravietuiersti, daca asta implica sa dai mereu in altul ca sa "te aperi" ....?
pb. is that... tu nu vrei asta.... nu vrei sa dai, sa te aperi, sa nu stiu ce ! nimeni nu "vrea" sa faca rau... nimeni, cu buna stiinta, din voia lui, n-ar face asta. o face doar de ne-voie... ha !
ce mai "ne-voie" de-a supravietui ! cand, tu poti sa traiesti si doar cu aerul din jurul tau !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu