Viata paradoxala
Zice Parintele Arsenie: pana nu te lepezi de sinele tau, te vei chinui. Vei gusta "uscaciunea sufletului" in rugaciune.
Si asa este, de multe ori in rugaciune, nu se roaga persoana mea, ci doar "sinele", care vrea si el, ce stie el mai bine: siguranta (certitudini), indreptatire de sine (validare), si, mai presus decat toate, PUTERE... (slava ... ?)
... cand ma uit la filmele cu copii orfani, vad in ochii lor o singuratate uriasa, poate la fel de mare ca a oamenilor batrani cand se vad singuri in fata mortii
in ochii orfanilor vad siguratatea sufletului care simte ca "nu apartine nimanui".
poti sa vezi cum arata "lumea" in ochii unui copil, cand stie ca-i singur in fata ei ....
cat de bine i-ar fi unui copil orfan sa se simta strans in brate cu toata puterea "sinelui" unui om adult; cat de bine i-ar fi lui sa simta ca apartine chiar si celui mai din urma "sine" de om .... sa simta ca "sinele" ala - oricum ar fi el - se imparte cu el, si nu mai e singur .... in fata lumii intregi....
... cand te rogi, daca nu te lepezi de sine, nu faci decat sa hranesti monstrul "din sine"
... iar altii, ca sa traiasca, au nevoie de tot sinele din ei .... oricum ar fi el...
copilul nu are "sine"; sinele lui e mama lui care-l protejeaza; dar un copil singur in fata lumii isi creaza singur un "sine", ca sa supra-vietuiasca
un copil normal, care creste si ajunge la varsta cand isi creaza un sine, paraseste Gradina Raiului..... unde a crescut
in gradina raiului nu exista decat crestere si evolutie - nu cadere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu