Numai cand te rogi iti dai seama in ce "crezi"
Cand nu-mi vine sa ma rog (n-am chef, mi se pare ca altceva-i "mult mai important", etc), e semn ca subconstientul meu nu obtine un beneficiu imediat (o raspalata, dopamina .... ), sau fie nu cred pur si simplu in Dumnezeu, nu cred ca existi si ma auzi. Pe mine, personal.
ceva se interpune intre mine si Tine (frica, sau dezamagirea, sau deznadajduirea), si eu nu mai pot ajunge la Tine "in persoana" - iar daca eu nu stau in fata Ta ca persoana, nici Tu nu poti ajunge la mine.
Frica - spune Maica Siluana - vine atyunci cand firea omului vrea ceva si vointa lui il face sa faca altceva.
Da, asta am trait-o.
cred c-am trait si o altfel de frica, frica de Dumnezeu pur si simplu, si-atunci mi-am dat seama ca eu ma rugam la dumnezeu ca la un fel de mecanism pe care-l invoci ca sa-ti "dea ceva" - putere, de obicei.... sinele meu s-a plictisit de internet, sau de manipulat vointa altora, vrea o putere noua, care vine de la dumnezeu, si care e numai "pentru sine"....
probabil Dumnezeu ma tinea la distanta tocmai pt. asta ...
Dezamagirea sau deznadajduirea e pt. ca eu nu cred ca Tu existi si ma poti ajuta / sau vedea "pe mine".
sau, poate, e pentru ca eu cred ca "pot orice" eu, singura - fara Tine.
....
Doamne, cata rabdare ai putut sa ai cu mine, atatia ani de nesimtire cat am trait fara Tine, si-acum, cat poti sa induri atata ne-rabdare cand Te chem sa-ndrepti Tu ce-am stricat eu ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu