Cu cât mai mult îl doare pe cineva pentru aproapele său, cu atât mai multă mângâiere dumnezeiască primeşte, căci altfel nu este cu putinţă să sufere durerea. Dumnezeu îl mângâie într-un chip deosebit pe cel care suferă pentru ceilalţi.
Pentru noi, creştinii, nu trebuie să existe nici durere, nici amărăciune, căci dacă aruncăm amărăciunea noastră înaintea lui Hristos, ea devine sirop.
NB, Siluana: Dumnezeu a suferit pentru noi pe cruce in mod absolut, fara sa existe mangaiere [ compensare ] a durerii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu