"O baza de siguranta": Semnele timpurilor

"manati mai la adanc", "adanc pe adanc cheama ...."
arsita care parjoleste tot, doar umbra pomilor inalti o mai acopera, pomii - pe care-n restul timpului nici nu-i bagam de seama, au radacini infipte foarte adanc in pamant: acolo e racoare, de-acolo aduc ei o racoare-buna catre noi
pamantul asta bland, cenusiu, ignorat, are-n adancul lui ceva ce noua ne trebuie azi la suprafata, ca sa traim - 

noi care, la suprafata lui, nici nu mai stim ce facem cu acest pamant, avem azi nevoie, cautam cu sete ceva ce se ascunde numai in adancul lui, depindem de acest ceva, adanc-si-racoros
in cultura lumii de azi, care pretuieste doar ceea ce se vede - ce se afla la suprafata - adancul, ignorat si dispretuit, se ridica singur la suprafata, incercand sa ne spuna ceva, sa ne vorbeasca: semnele timpurilor


Semnele timpurilor arata ca pe acest pamant pe care noi insine nu dam doua parale, Dumnezeu trimite Viata, trimite copii, parca strigand catre noi: Nu desnadajduiti ... !

apar astazi cunostinte despre cresterea-formarea unui copil fericit, pe care 2-3 generatii in urma le-au avut, dar apoi, le-au pierdut; si asa ne-am nascut noi, copii cu parinti buni, care-au stat langa noi doar cat le-a dat voie serviciul; si-asa ne-au crescut, orfani de mama, sau de tata, exact atunci cand aveam mai mare nevoie de ei. Si asa au aparut pe acest pamant al milei, generatii de copii care si-au iubit si si-au urat parintii - in acelasi timp - nestiind nici ei, saracii, de ce .... ? ... De ce, iubirea trebuie sa fie condamnata la ura, si invers, de ce daca doresc ceva trebuie sa urasc pe cel de la care trebuie sa primesc acel ceva, de ce nu stiu niciodata sa construiesc singur ceea ce doresc - si de ce astept ca cineva sa-mi dea mereu ceva, de ce nu stiu sa fiu independent cu adevarat, din dragoste fata de parinti - si nu prin rupere de parinti, prin independenta ca revolta fata de ei ....

ma rupe cateodata intelegerea atator drame, care s-au consumat si se consuma fara incetare in Romania, intre copii si parinti, ma rupe sa vad cum se repeta ele on-and-on, fara incetare, fara ca cineva sa-nvete vreodata ceva din asta, dar incerc sa ma re-compun de fiecare data dupa intelegerea si trairea lor, pentru ca porunca ne este data: Nu desnadajduiti !
.... Asta inseamna ca - asa cum orice porunca dumnezeiasca are inclusa in ea un ceva, si anume: o putere, (spune Siluana, maica copiilor orfani de parinti de pretutindeni), si porunca asta are inclusa in ea un secret, si anume: PUTEREA de a-o-face. Iar puterea asta vine - exact - tot de la Cel care a dat-o.
 Si numai de la El.