Through Vengeance: Prin calea Razbunarii

"Through vengeance humans wrongly believe they can be made whole again" (dintr-un film prost). In romaneste ar suna aproximativ asa: prin razbunare oamenii cred, in mod gresit, ca pot fi ... re-intregiti - si aici nu pot sa traduc bine expresia whole again, pt. ca nu exista corespondent in romaneste.

Am citit prima oara expresia whole again intr-o Biblie in limba engleza, si m-am mirat ca in romaneste nu exista sensul asta. Acum, e posibil ca sensul original in ebraica sa nu fie tocmai asta, dar e totusi o foarte buna aproximare. Pt. ca, psihologic, asta imi doresc atunci cand ma razbun: sa iau inapoi ceva ce mi-a fost luat fara voia mea, deci prin violenta. Dar pb. e ca prin razbunare eu nu urmaresc neparat sa exercit violenta (nu urmaresc placerea violentei), ci urmaresc in primul rand sa restaurez/sa umplu la loc in mine, golul care-a ramas dupa ce cineva mi-a luat ceva. Sa intru din nou in posesia a ceea ce mi s-a luat.

Alta idee pt. care expresia whole again e foarte potrivita, este ca, daca abuzul e psihic, sau a fost facut la o varsta la care nu te puteai apara, atunci nu mai exista posibilitatea restaurarii; nimic din lumea aceasta nu te mai poate intregi la loc, nu-ti mai poate da ce ti s-a luat atunci - nimeni si nimic decat numai Dumnezeu: El e singurul care te poate re-intregi, si inca, o poate face intr-un mod in care sa fii cu totul intreg - si nou - ca si cum te-ai fi nascut azi... !

Esti un intreg nou - adica de fapt esti altul, fiind in acelasi timp si cel care ai fost, si stiind ca vei fi din nou transformat intr-un om si mai nou decat ai putut fi vreodata - in toata aceasta devenire

Un portret plin de lumina

De aici :

Iubeste-Ma asa cum esti tu

de aici:

______________

daruindveidobandi.blogspot.ro

"Nu îmi spune nimic...

Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău. Îţi cunosc şi ştiu şi laşitatea păcatelor şi cu toate acestea îţi spun: Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu. Dă-Mi inima ta! Dacă o să aştepţi ca să devii un înger ca să Mi te dăruieşti intru iubire, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. Chiar când eşti laş, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei şi în săvârşirea sfinţeniei, chiar când ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, Eu nu îţi dau voie să nu Mă iubeşti.

Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu! În orice moment şi în orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau trădare, în râvnă sau uscăciune, tu iubeşte-Mă aşa cum eşti. Eu vreau să mă poţi iubi din putina şi săraca ta inima.
Dacă aştepţi până când ai să fi desăvârşit ca să Mă poţi iubi, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu, oare, să fac din fiecare fir de nisip un Serafim ? Un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste ? Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu, care a creat toate şi pot totul ? Omule, ţi-ai dat tu viaţa pentru lume din dragoste pentru oameni? Sau ai murit din iubire pentru Mine ? Atunci din ce motiv nu Mă laşi să te iubesc ?

Fiul Meu, lasă-Mă să te iubesc, Eu îţi vreau inima, care este locaşul Meu. Desigur, cu timpul am să te schimb, însă, chiar până atunci, iubeşte-Mă aşa cum eşti tu, fiindcă Eu te iubesc cu toate că eşti aşa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine să se nască din puţina şi săraca ta inimă, din adâncul neputinţei şi al murdăriei tale. Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat.

Nu vreau o dragoste izvorâtă şi hrănită din mândria ''virtuţilor'' tale, ci dintr-o inimă smerită pe care Eu o pot curaţi oricând. N-am nevoie de "virtuţile" tale, de talentele tale, de înţelepciunea ta. Eu vreau doar să Mă iubeşti şi să lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu „virtuţile” tale le doresc; dacă ţi le-as da, tu eşti aşa de slab şi mândru, încât ele ar hrăni amorul tău propriu şi nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care tu nu mă cauţi şi stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste.

Unui fier ruginit flăcările nu numai că i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeşte-Mă şi păcatele se vor arde şi tu vei fi fericit.

Iubeşte-Mă, nu numai ca să fii curat, căci asta ar fi din nou o mândrie pentru tine, ci pentru că Eu vreau să Mă odihnesc în inima ta. Deci nu te mai îngriji de asta. Aş putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu; tu ai să fii slugă rea şi nefolositoare şi neputincioasă. Am să-ţi iau şi puţinul pe care tu te crezi că îl ai. Eu te-am făcut din iubire şi pentru ca să-ţi dau iubirea, fără ca tu să-mi poţi da ceva. Nu încerca să-Mi plăteşti iubirea prin nimic, asta mă doare atât de mult la tine... Iubeşte-Mă în dragostea Duhului Meu şi fără motive.

Nu mai sta departe de Mine; îţi lipseşte nu sfinţenia - pe care Eu ti-o pot da - ci o inima gata să Mă iubească oricând şi până la capăt.

Astăzi Eu stau la uşa inimii tale ca un cerşetor, Eu, singurul, adevăratul Împărat şi Domn. Eu bat şi aştept. Grăbeşte-te să-Mi deschizi prin smerenie. Nu mai aduce motiv întinăciunea şi sărăcia ta. Dacă ţi-ai cunoaşte-o până în adânc şi deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu, şi acum, să te îndoieşti de Mine, de iubirea ce o am pentru tine. Crede ca Eu pot totul şi tu nu poţi nimica fără Mine, doar păcatul eşti în stare să-l faci fără ajutorul Meu. Să nu te încrezi în tine fără Mine, căci astfel o să fiu nevoit să te las în cădere în măsura în care tu te apreciezi.

Nu te frământa că nu ai virtuţi. Am să îţi dau Eu sfinţenia Mea. Deschide-ţi inima prin pocăinţă şi mă primeşte în potirul sufletului tău prin Trupul şi Sângele Meu pe care în dar ţi-l dau în Sfânta Liturghie. Atunci o să te fac să înţelegi totul şi să Mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui. Lasă să curgă Sângele Meu în sângele tău şi să bată inima Mea în inima ta.

Eu ţi-am dat-o pe Sfânta şi Preacurata Mea Măicuţa. Lasă să treacă totul prin inima ei curată încât să poată mijloci pentru tine. Orice s-ar întâmpla, nu aştepta nicidecum ca să devii sfânt, ca pe urma să Mă iubeşti... în acest fel tu nu M-ai iubi niciodată.

Şi acum du-te!

Eu sunt cu tine!"

Pe Domnul nu l-au chemat

Psalmul 52,6

6. Pe Domnul nu l-au chemat. Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica.

Prezentul Continuu

In Sfânta Liturghie nu se repetă Jertfa Mântuitorului şi nici n-o comemorăm

Maica Siluana Vlad 

Dacă în trupul şi psihismul nostru îi moştenim pe părinţii şi strămoşii noştri şi suntem urmaşii lor până la Adam, în nous suntem prezenţi cu toţii în Adam, omul total sau ipostatic, cum îl numeşte Părintele Sofronie de la Essex.

Aşa înţelegem cum, în Sfânta Liturghie nu se repetă Jertfa Mântuitorului şi nici n-o comemorăm, ci devenim părtaşi la ea intrând în Împărăţia întemeiată pe ea. De aceea şi cântăm la praznice: Astăzi S-a născut Hristos, Astăzi a Înviat Hristos! La acest Astăzi avem acces prin nous şi pentru intrarea definitivă în el ca "Ziua a opta" ne pregătim prin viaţa noastră de creştini.

La Hristos nu ne raportăm decât la prezent

Gheorghe BUTUC

La Hristos nu ne raportăm decât la prezent. Ieri este amintire. Mâine este iluzie. Omul astăzi se întâlneşte cu Hristos (Evr. 3, 13), aşa cum spune şi Origen: „Pentru Dumnezeu un secol se socoteşte ca durata unei singure zile, ba chiar mai puţin“ (ibidem). Deci, pentru fiecare dintre noi, acest prezent se consumă la modul conştient de dimineaţă până seara, o singură zi fiind rezumatul întregii noastre vieţi, zi în care suntem chemaţi să săvârşim în faţa lui Dumnezeu toate gesturile mântuirii noastre.

Astăzi ne mântuim. Fiecare zi a vieţii este o nouă zi, o unică zi, irepetabilă, care punctează esenţial viaţa noastră. De aceea se repetă zilnic la mănăstiri şi catedrale (şi nu numai) cele Şapte Laude încununate de Sfânta Liturghie. De fapt, ele nu se repetă, ci se săvârşesc zilnic, în chip unic, într-un prezent continuu, iar repetarea lor nu-i îngăduită fără împlinirea lor totală în dumnezeiasca Împărtăşire şi de aici înlăuntrul omului spre sfinţirea lui.

In Tacere

Cand stai langa un om care sufera fara sa poti sa-i oferi nimic (in afara de prezenta ta), e ca si cum ai asculta o muzica ciudata, care nu se aude. Fara sa vrea, omul incepe sa auda muzica asta in tacerea ta, si ea ii spune fara cuvinte: sunt aici, sunt cu tine, o sa fie bine, o sa fii bine. O sa fii.

Cred din ce in ce mai mult ca si prezenta lui Dumnezeu langa noi seamana tot cu un fel de muzica: e tacere de jur imprejur, dar cineva, neauzit, indreapta spre tine valuri de armonii care canta.

________

In Tacere

Sa iesim din zarva gandurilor, sa trecem dincolo de ele, in tacerea aceea dinlauntru nostru,

Si sa ne lipim acolo de Numele Domnului.

Sa cautam, in plina neliniste, pacea de dincolo de neliniste! E ACOLO !

Noi nu suntem ACOLO !

Rugaciunea si ascultarea de Domnul si de duhovnic ne va ajuta sa gasim calea !

Maica Siluana

Slava Ukraini !

________________
Camaras de Lumini http://camarasdelumini.wordpress.com/

Induiosarea (Umilenie) : Doi amarati salvandu-se unul pe altul

In Bangladesh un amarat salveaza un alt amarat.

Sufletele lor salveaza insasi duiosia vietii (Umilenie).

___________________

http://adoptpets.tumblr.com/post/75831449345/astonishing-bravery-of-boy-who-risked-his-life-to
de aici:
http://thebeldam.tumblr.com/

Rafail Noica: "Noi, ortodocsii, ne iubim inainte sa ne cunoastem"

.... Căci iubirea în Domnul este duioasă

Odată, când am fost la Muntele Athos, acum mulţi ani, am fost entuziasmat de căldura cu care am fost primiţi de călugări. Ce primitori erau! Ce înţelegători! Şi i-am spus unui călugăr: “Oriunde aş intra aici, în mănăstire şi schituri, pe oricine aş vedea, parcă l-am cunoscut din copilărie.” Ce mi-a răspuns călugărul? Zice: “Noi, ortodocşii, ne iubim înainte să ne cunoaştem.” Şi am înţeles că este adevărat cuvântul lui. Esenţial ne cunoaştem, mai ales cei care trăim cu rugăciunea.

Zice Domnul că nu este o poruncă mai mare decât aceasta de a iubi pe Dumnezeu, şi pe aproapele. Păstrarea dragostei, însă, trece prin multe greutăţi, care ne oţelesc duhovniceşte. Ne oţelesc într-un fel foarte curios, paradoxal. Ajungem nu să ne simţim puternici, ci, atunci când suntem slabi, cum spune Sfântul Apostol Pavel, atunci suntem puternici. Suntem puternici pentru că atunci ne smerim şi atunci înţelegem pe aproapele şi se poate naşte în sufletul nostru duioşie faţă de aproapele. Căci iubirea în Domnul este duioasă. Şi atunci, în smerenia şi duioşia de care vorbeam, poate lucra nu înverşunarea omului, ci asceza noastră; atunci lucrează în om harul lui Dumnezeu.

_____________

Rafail Noica

http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2014/01/11/noi-ortodocsii-ne-iubim-inainte-sa-ne-cunoastem/

Arsenie Boca: “Nu exista re-incarnare"

Hm… ! Odata, credeam in re-incarnare. Credeam si in Dumnezeu – si nu oricum, ci pt. c-am fost atinsa de aripa mangaietorului Duh Sfant… - si, fiind fara sprijin, adica fara duhovnic, credeam in acelasi timp si ca viata asta a mea, atata cata e, se va repeta dupa ce mor, ca sa traiasca mai bine, adica sa desavarseasca ceea ce acum n-a fost in stare. Sa invete, sa “faca mai bine”…

ca, ziceam eu, omului i-a fost data capacitatea de-a invata pentru a face “mai bine”, caci cine-i omul care doreste sa faca rau … ? nimeni, omul se naste cu buna-voire, cu buna-vointa de a fi bun, si nu vrea sa faca rau, asta spune parintele Rafail Noica.
dar, cand tu nu poti sa folosesti buna-voire si invatarea, din cauze de care nu poti fi facut responsabil intr-o singura viata, de ex., daca esti idiotizat si “furat” de vrajile lumii (... cine poate de ex. sa reziste unei tehnologii cum e media de astazi, care duce un adevarat razboi impotriva subconstientului omenesc – si sa ramana intreg, ne-ranit … ne-jefuit …), atunci, nu meriti a doua sansa ... ? 

…bun. Si apoi, dupa ce m-am intors (inca odata) la Dumnezeu, am inteles (printre multe altele), ca nu se poate decat asa: sa traiesti si sa mori o singura data.

Pt. ca Dumnezeu te iubeste cu o iubire atat de mare cat e vesnicia: numai cine a simtit pe pielea lui acest lucru, poate sa inteleaga.

Cat e cerul de inalt si de nemarginit e iubirea lui Dumnezeu pentru tine. Cat e vesnicia de mare si de adanca. E iubirea Lui pentru un singur Om.

Si-atunci, iubirea ta pentru alt om, sau pentru alta fiinta, nu poate fi mai mica. Cum e sa iubesti pe cineva “cat o vesnicie” de mult … sau “cat toata vesnicia”….

For ever, pentru tot-deauna, pentru cat e de mare cerul si pamantul….Asta e minunea trairii “o singura data” …

Iubirea asta nu se poate “invata” de 2 ori…

Si, daca mai ai timp (timpul e un dar care poate sa nu-ti mai ajunga "pana la sfarsit"...) iti dai seama ca orice tehnologie si orice vraja a lumii are un sfarsit - dar Iubirea lui Dumnezeu nu are 

______________ 

Arsenie Boca: “Nu exista re-incarnare, fiecare om e dator cu o singura moarte”.

Progresismul: ... De ce ? PENTRU CA POT !

Ioan Ianolide - Progresismul*

Am descoperit foarte tarziu ca ma traieste o "idee"gresita si ca eu nu-mi dadeam seama;
bineinteles, mi-am dat seama de asta cautandu-l pe Dumnezeu; altfel n-as fi stiut.
bineinteles, este o idee in care traieste toata lumea asta, in care respira, mananca si doarme. deci era imposibil sa nu ma traisaca si pe mine; Ioan Ianolide spune ca pana si oamenii bisericii o traiesc fara sa-si dea seama.

Cautandu-L pe Dumnezeu , am ajuns insa intr-un moment in care nu mai puteam sa-l caut pe Dumnezeu. Si-atunci m-am rastit la mine (cum ...?! nu poti ?! Tu poti orice !), si nici asa n-a mers, apoi, m-am deprimat (nu-s buna de nimic), apoi mi-am dat seama ca toata greutatea mea venea din faptul ca credeam cu tot sufletul "ca eu pot"...  Eu pot orice....


...credeam sincer in asta. era un fel de putere a mea. in final, nici nu-i rau sa crezi "in tine", asa ni se spune la televizor sa faci, ca sa supravietuiesti:  daca tu nu crezi "in tine", daca nu crezi ca "tu poti", atunci cine sa "poata" pentru tine ....?
(nici nu-i rau pentru secole de victimizare si de neputinta "in fata sortii crude". dar care-i diferenta intre neputinta si smerenie ? ... intreaba Parintele Arsenie Boca... )


Atotputernicul "eu pot" nu ma lasa insa sa vin in fata lui Dumnezeu.
"Atotputernicul eu" nu i se poate inchina lui Dumnezeu....
"Eu-ul plin de putere" nu i se poate inchina lui Dumnezeu, pentru ca puterea adunata in el nu-i puterea lumii lui Dumnezeu, este puterea adunata din lumea aceasta.

Am incercat sa inteleg de unde vine, totusi, fascinatia pentru "eu pot"; "eu pot" vine de la "eu pot sa fac astfel incat sa ocolesc durerea". sa scad durerea. sa o fac sa nu existe. Eu pot asta.

Durerea

... dar, atunci ... de unde-atata durere...? Daca "eu pot", de unde-atata spaima, de unde-atata deprimare, deznadejde, cadere, de ce traim cu pastile, cu televizorul, cu internetul, sau cu paharul, sau...

Nu-i de mirare ca exista atata durere in vremurile din urma: niciodata ca pana acum, in ultimii 100 de ani (de la inventarea mj. de comunicare in masa), subconstientul (si chiar inconstientul) oamenilor n-a fost mai expus: mai ademenit sa iasa la suprafata, mai ridicat in slavi, mai lovit, mai mangaiat, mai vulnerabilizat, mai traumatizat,mai "entuziasmat", mai "eliberat", mai... im-puternicit....

Puterea noastra sta in slabiciunea noastra, si slabiciunea noastra se transforma in puterea noastra

Subconstientul vine de 100 de ani la suprafata, cu durerile tuturor, ca o maree. Si-atunci apare si "cel" care vrea sa-ti aline durerea... pentru ca poate...
Si-apoi, te-nvata sa faci chiar tu asta, pentru ca-ti da "putere"... asupra durerii ....
si-n final, ajungi sa traiesti doar pentru a-ti procura o astfel de "putere", sub o forma sau alta ...


... dar: "nu va temeti", spunea Parintele Arsenie Boca, "asta va fi burta lor moale"

_________________________
Ioan Ianolide - Progresismul*
http://ioanianolide.wordpress.com/2013/03/13/era-tehnologica-si-vitelul-de-aur/

Progresism. "Isme". IDEOLOGII

"Idealul este o fiinta vie" - Parintele Arsenie Boca

poate ca idealul este cu totul altceva decat idelologia, dar eu am crezut o mare bucata de timp din viata mea intr-o "ideologie": progresismul.
credeam, eram crestina (un fel de crestina "odata cu revolutia" din 1989...), si nu gasisem niciun parinte duhovnic care sa ma ajute. odata, unul m-a si alungat cu furie, si-atunci, am avut de ales intre a-mi pastra credinta sau a nu o pastra. am ales s-o pastrez, dar sa fac "dupa capul meu"...

am facut si eu ce credeam mai bun. am uitat de rugaciune. am ramas sa cred in "bine", sub orice forma a lui. credeam ca omul se poate face mai bun, ergo, lupta pentru "bine" merita efortul vietii asteia
rodul bun al acestei lupte, trebuia sa fie castigul pe care-l trasmite fiecare om mai departe altor generatii (din neamul lui) si oamenilor tuturor.

lasand laoparte cata mandrie contine gandul asta (esti tu ala ales care poti sa te faci mai bun - nu, nu sunt, dar incerc, ce altceva mai bun sa fac in viata asta a mea... ?!), eu am crezut si am trait conform acestui ideal. nu-i rau, totusi, pt. ca la final nu pot sa spun prea multe lucruri rele despre mine - in relatie cu ceilalti

numai ca, problema cu idealul asta e ca nu e si suficient. adica : nu-ti ajunge ca sa-l iei cu tine si sa treci cu el in lumea cealalta. lucrurile bune pe care le faci (sau le descoperi), nu pot mantui pe nimeni -

let alone pe tine insuti.

abia daca schimba cu o centima fata lumii. poate -  nu stiu - poate ca e bine sa faci chiar si atat - daca nu poti altfel - dar cred ca nu ele aduc mantuirea si pacea adevarata

mantuirea si pacea mea in fata lui Dumnezeu sunt lucruri exclusiv personale; la fel de personale ca si moartea.
mantuirea si pacea nu le poti face decat pentru tine insuti si prin tine insuti.


nu prin altii; nu prin fapte bune; nu prin intermediari


poate - poate - poate ca singurul lucru pe care-l poti lua cu tine este iubirea. pentru ca iubirea de bine te-a facut sa alegi pana si aceasta faramitura de ideal: "sa faci binele" ....