joi, 13 martie 2014

Prezentul Continuu

In Sfânta Liturghie nu se repetă Jertfa Mântuitorului şi nici n-o comemorăm


Dacă în trupul şi psihismul nostru îi moştenim pe părinţii şi strămoşii noştri şi suntem urmaşii lor până la Adam, în nous suntem prezenţi cu toţii în Adam, omul total sau ipostatic, cum îl numeşte Părintele Sofronie de la Essex.

Aşa înţelegem cum, în Sfânta Liturghie nu se repetă Jertfa Mântuitorului şi nici n-o comemorăm, ci devenim părtaşi la ea intrând în Împărăţia întemeiată pe ea. De aceea şi cântăm la praznice: Astăzi S-a născut Hristos, Astăzi a Înviat Hristos! La acest Astăzi avem acces prin nous şi pentru intrarea definitivă în el ca "Ziua a opta" ne pregătim prin viaţa noastră de creştini.



La Hristos nu ne raportăm decât la prezent


La Hristos nu ne raportăm decât la prezent. Ieri este amintire. Mâine este iluzie. Omul astăzi se întâlneşte cu Hristos (Evr. 3, 13), aşa cum spune şi Origen: „Pentru Dumnezeu un secol se socoteşte ca durata unei singure zile, ba chiar mai puţin“ (ibidem). Deci, pentru fiecare dintre noi, acest prezent se consumă la modul conştient de dimineaţă până seara, o singură zi fiind rezumatul întregii noastre vieţi, zi în care suntem chemaţi să săvârşim în faţa lui Dumnezeu toate gesturile mântuirii noastre.

Astăzi ne mântuim. Fiecare zi a vieţii este o nouă zi, o unică zi, irepetabilă, care punctează esenţial viaţa noastră. De aceea se repetă zilnic la mănăstiri şi catedrale (şi nu numai) cele Şapte Laude încununate de Sfânta Liturghie. De fapt, ele nu se repetă, ci se săvârşesc zilnic, în chip unic, într-un prezent continuu, iar repetarea lor nu-i îngăduită fără împlinirea lor totală în dumnezeiasca Împărtăşire şi de aici înlăuntrul omului spre sfinţirea lui.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu