Pe Domnul nu l-au chemat

Psalmul 52,6

6. Pe Domnul nu l-au chemat. Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica.

Prezentul Continuu

In Sfânta Liturghie nu se repetă Jertfa Mântuitorului şi nici n-o comemorăm

Maica Siluana Vlad 

Dacă în trupul şi psihismul nostru îi moştenim pe părinţii şi strămoşii noştri şi suntem urmaşii lor până la Adam, în nous suntem prezenţi cu toţii în Adam, omul total sau ipostatic, cum îl numeşte Părintele Sofronie de la Essex.

Aşa înţelegem cum, în Sfânta Liturghie nu se repetă Jertfa Mântuitorului şi nici n-o comemorăm, ci devenim părtaşi la ea intrând în Împărăţia întemeiată pe ea. De aceea şi cântăm la praznice: Astăzi S-a născut Hristos, Astăzi a Înviat Hristos! La acest Astăzi avem acces prin nous şi pentru intrarea definitivă în el ca "Ziua a opta" ne pregătim prin viaţa noastră de creştini.

La Hristos nu ne raportăm decât la prezent

Gheorghe BUTUC

La Hristos nu ne raportăm decât la prezent. Ieri este amintire. Mâine este iluzie. Omul astăzi se întâlneşte cu Hristos (Evr. 3, 13), aşa cum spune şi Origen: „Pentru Dumnezeu un secol se socoteşte ca durata unei singure zile, ba chiar mai puţin“ (ibidem). Deci, pentru fiecare dintre noi, acest prezent se consumă la modul conştient de dimineaţă până seara, o singură zi fiind rezumatul întregii noastre vieţi, zi în care suntem chemaţi să săvârşim în faţa lui Dumnezeu toate gesturile mântuirii noastre.

Astăzi ne mântuim. Fiecare zi a vieţii este o nouă zi, o unică zi, irepetabilă, care punctează esenţial viaţa noastră. De aceea se repetă zilnic la mănăstiri şi catedrale (şi nu numai) cele Şapte Laude încununate de Sfânta Liturghie. De fapt, ele nu se repetă, ci se săvârşesc zilnic, în chip unic, într-un prezent continuu, iar repetarea lor nu-i îngăduită fără împlinirea lor totală în dumnezeiasca Împărtăşire şi de aici înlăuntrul omului spre sfinţirea lui.

In Tacere

Cand stai langa un om care sufera fara sa poti sa-i oferi nimic (in afara de prezenta ta), e ca si cum ai asculta o muzica ciudata, care nu se aude. Fara sa vrea, omul incepe sa auda muzica asta in tacerea ta, si ea ii spune fara cuvinte: sunt aici, sunt cu tine, o sa fie bine, o sa fii bine. O sa fii.

Cred din ce in ce mai mult ca si prezenta lui Dumnezeu langa noi seamana tot cu un fel de muzica: e tacere de jur imprejur, dar cineva, neauzit, indreapta spre tine valuri de armonii care canta.

________

In Tacere

Sa iesim din zarva gandurilor, sa trecem dincolo de ele, in tacerea aceea dinlauntru nostru,

Si sa ne lipim acolo de Numele Domnului.

Sa cautam, in plina neliniste, pacea de dincolo de neliniste! E ACOLO !

Noi nu suntem ACOLO !

Rugaciunea si ascultarea de Domnul si de duhovnic ne va ajuta sa gasim calea !

Maica Siluana

Slava Ukraini !

________________
Camaras de Lumini http://camarasdelumini.wordpress.com/

Induiosarea (Umilenie) : Doi amarati salvandu-se unul pe altul

In Bangladesh un amarat salveaza un alt amarat.

Sufletele lor salveaza insasi duiosia vietii (Umilenie).

___________________

http://adoptpets.tumblr.com/post/75831449345/astonishing-bravery-of-boy-who-risked-his-life-to
de aici:
http://thebeldam.tumblr.com/

Rafail Noica: "Noi, ortodocsii, ne iubim inainte sa ne cunoastem"

.... Căci iubirea în Domnul este duioasă

Odată, când am fost la Muntele Athos, acum mulţi ani, am fost entuziasmat de căldura cu care am fost primiţi de călugări. Ce primitori erau! Ce înţelegători! Şi i-am spus unui călugăr: “Oriunde aş intra aici, în mănăstire şi schituri, pe oricine aş vedea, parcă l-am cunoscut din copilărie.” Ce mi-a răspuns călugărul? Zice: “Noi, ortodocşii, ne iubim înainte să ne cunoaştem.” Şi am înţeles că este adevărat cuvântul lui. Esenţial ne cunoaştem, mai ales cei care trăim cu rugăciunea.

Zice Domnul că nu este o poruncă mai mare decât aceasta de a iubi pe Dumnezeu, şi pe aproapele. Păstrarea dragostei, însă, trece prin multe greutăţi, care ne oţelesc duhovniceşte. Ne oţelesc într-un fel foarte curios, paradoxal. Ajungem nu să ne simţim puternici, ci, atunci când suntem slabi, cum spune Sfântul Apostol Pavel, atunci suntem puternici. Suntem puternici pentru că atunci ne smerim şi atunci înţelegem pe aproapele şi se poate naşte în sufletul nostru duioşie faţă de aproapele. Căci iubirea în Domnul este duioasă. Şi atunci, în smerenia şi duioşia de care vorbeam, poate lucra nu înverşunarea omului, ci asceza noastră; atunci lucrează în om harul lui Dumnezeu.

_____________

Rafail Noica

http://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/2014/01/11/noi-ortodocsii-ne-iubim-inainte-sa-ne-cunoastem/

Arsenie Boca: “Nu exista re-incarnare"

Hm… ! Odata, credeam in re-incarnare. Credeam si in Dumnezeu – si nu oricum, ci pt. c-am fost atinsa de aripa mangaietorului Duh Sfant… - si, fiind fara sprijin, adica fara duhovnic, credeam in acelasi timp si ca viata asta a mea, atata cata e, se va repeta dupa ce mor, ca sa traiasca mai bine, adica sa desavarseasca ceea ce acum n-a fost in stare. Sa invete, sa “faca mai bine”…

ca, ziceam eu, omului i-a fost data capacitatea de-a invata pentru a face “mai bine”, caci cine-i omul care doreste sa faca rau … ? nimeni, omul se naste cu buna-voire, cu buna-vointa de a fi bun, si nu vrea sa faca rau, asta spune parintele Rafail Noica.
dar, cand tu nu poti sa folosesti buna-voire si invatarea, din cauze de care nu poti fi facut responsabil intr-o singura viata, de ex., daca esti idiotizat si “furat” de vrajile lumii (... cine poate de ex. sa reziste unei tehnologii cum e media de astazi, care duce un adevarat razboi impotriva subconstientului omenesc – si sa ramana intreg, ne-ranit … ne-jefuit …), atunci, nu meriti a doua sansa ... ? 

…bun. Si apoi, dupa ce m-am intors (inca odata) la Dumnezeu, am inteles (printre multe altele), ca nu se poate decat asa: sa traiesti si sa mori o singura data.

Pt. ca Dumnezeu te iubeste cu o iubire atat de mare cat e vesnicia: numai cine a simtit pe pielea lui acest lucru, poate sa inteleaga.

Cat e cerul de inalt si de nemarginit e iubirea lui Dumnezeu pentru tine. Cat e vesnicia de mare si de adanca. E iubirea Lui pentru un singur Om.

Si-atunci, iubirea ta pentru alt om, sau pentru alta fiinta, nu poate fi mai mica. Cum e sa iubesti pe cineva “cat o vesnicie” de mult … sau “cat toata vesnicia”….

For ever, pentru tot-deauna, pentru cat e de mare cerul si pamantul….Asta e minunea trairii “o singura data” …

Iubirea asta nu se poate “invata” de 2 ori…

Si, daca mai ai timp (timpul e un dar care poate sa nu-ti mai ajunga "pana la sfarsit"...) iti dai seama ca orice tehnologie si orice vraja a lumii are un sfarsit - dar Iubirea lui Dumnezeu nu are 

______________ 

Arsenie Boca: “Nu exista re-incarnare, fiecare om e dator cu o singura moarte”.