Nu exista o "Tehnica". Nu se "invata".

Se molipseste. Se "ia". Nu din cuvinte, nu prin invatare, ci prin trairea alaturi de oameni care "au". Căci celui ce "are" i se va da; dar de la cel care nu are, şi ce are i se va lua.

In ortodoxie, credinta se "ia" prin molipsire, prin familiaritate cu cel care are sfintenia. Facandu-te fiu al lui. Copil al lui. Din cauza asta e important sa nu uitam niciodata - niciodata - cum e sa fii copil. Si, daca n-am fost niciodata cu adevarat, copii - exista multi oameni carora parintii le-au rapit darul de a fi copil si i-au crescut direct "oameni mari"- atunci sa invatam sa fim cu adevarat copii.
Pentru ca atunci cand ai ajuns la capatul drumului (vietii tale) si vezi ca nu ai fost niciodata copil, nu mai poti sa inveti sa fii copil din nou decat numai de la Mama din ceruri si de la Tatal din ceruri si de la rudele lor de aici de pe pamant, frati cu Fratele nostru din ceruri - noi toti adica, cei din neamul crestinesc.
Caci "Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea".


Asa spune Parintele Hrisostom de la Putna, aici (min. 39)

Iisus Fratele