"Privirea Ta linistita si blanda sufletul meu n-o poate uita". Sf. Siluan Athonitul

Dumnezeu "asa cum este".

Mn. Ioan Botezatorul, Essex, UK

Sf. Arsenie Boca, Draganescu.

Sursa: Blogul lui Vasile Calin Dragan

Andrei Rubliov

"Induiosari de seara" : Manastirea Horaita vazuta de Simona Voscreasna

pe Blogul Simonei : Taina Casatoriei

cand doare Viata

–  Eu cautam sa inteleg ce sens are viata si sa gasesc un raspuns valabil pentru mine. Durerea mea crestea din ce in ce mai mult, si intr-o zi am simtit ca o sa mor daca o sa mai indur acea durere. Dar de fapt ma durea impotrivirea la durere. Si cand am spus ca daca mai dureaza am sa explodez, am sa crap, vocea mea din adanc a spus: crapa! Si s-a facut lumina… Atunci m-am intalnit cu Dumnezeu si am cautat o forma sa ma inchin Lui.

....

Cuvinte de la Parintele Calciu despre sensul suferintei…  Reusisem sa traiesc cu Dumnezeu durerea mea, nu ma mai impotriveam. Am trait minunea ca fusesem scoasa din durere, cu durere cu tot. Durerea era chiar viata mea care invata sa devina bucurie, pentru ca la capatul acestei dureri era si este Dumnezeu. Dar acum incepuse sa ma doara durerea lumii. Si, vorba prietenei noastre Sara, care a zis ca eu credeam ca o sa ma ia in brate si o sa ma mangaie, acuma mi-a dat mai multa durere.  Si intr-o zi, cand traversam o strada cu trei benzi incolo si trei incolo, si in mijloc un mare spatiu cu trandafiri, i-am vazut pe oameni, le-am vazut fata asta ranita si stiam, vazusem ca dincolo de fata asta, e chipul lui Dumnezeu pe care eu l-am vazut cu ochii astia, si m-a coplesit o durere si m-am oprit. Si am vrut sa-i spun: “Doamne, cine ne scapa de durerea asta?”. Atunci am simtit ca este durerea Lui pentru oameni, durerea Lui pentru noi. Am simtit ca Dumnezeu a luat trupul nostru ca sa ridice durerea noastra in trupul Lui, si ca atata timp cat eu sunt in carnea in care El intra cu carnea Lui indumnezeita, durerea Lui este si durerea mea si durerea mea este si durerea Lui.  In cuvinte este imposibil de spus ce s-a intamplat. Raspunsul pana la urma a fost – eu va spun in cuvinte, eu l-am primit atuncea ca un altfel de inteles – nu putem sa scapam de durerea aceasta, decat scapand de trupul acesta. Si daca nu mai am acest corp, nu mai sunt eu. Si ce vom face, ce e de facut? Si raspunsul a fost: “lasa-te mangaiata si mangaie”. Si cand am ajuns de partea cealalta [a drumului] eram misionara.

....

De aici

Dumnezeu ne roagă să-I spunem „Tu” și să-I fim prieteni

Măreţia Lui ne înfricoşează, smerenia Lui ne cutremură. Şi oricât ne-am înălţa noi, din răsputeri, în atragerea noastră către El, cu bucurie simţim procesul înălţării, dar în acelaşi timp El ne apare din ce în ce mai de neajuns. Şi se întâmplă să ajungem la neputinţă, ne cuprinde o oarecare deznădejde, ne vedem gata a cădea - şi dintr-o dată El, total neaşteptat, este cu noi şi ne îmbrăţişează cu dragoste.

Duhul nostru petrece într-o stare de încântare plină de mulţumire când ni se descoperă Sfânta Taină ce depăşeşte mintea zidită: Dumnezeul cel Viu, Căruia poţi să-I spui „Tu”.

Măreţia Lui ne înfricoşează, smerenia Lui ne cutremură. Şi oricât ne-am înălţa noi, din răsputeri, în atragerea noastră către El, cu bucurie simţim procesul înălţării, dar în acelaşi timp El ne apare din ce în ce mai de ne-ajuns. Şi se întâmplă să ajungem la neputinţă, ne cuprinde o oarecare deznădejde, ne vedem gata a cădea ‒ şi dintr-odată El, total neaşteptat, este cu noi şi ne îmbrăţişează cu dragoste. Dumnezeu este uimitor de paradoxal. Sufletul este gata să-L întrebe: „Dar Tu unde ai fost când mie îmi era aşa de greu?”, însă, văzându-L cu sine, nu poate să-şi rostească întrebarea. Înţelesul părăsirii de către Dumnezeu este a ne arăta că nu suntem încă gata; că încă nu ne-am săvârşit călătoria până la capăt; că avem încă a trece prin nevoinţa unei mai mari deşertări; a bea până la fund paharul pe care El l-a băut (Matei 20, 22).

Şi astfel, într-o cucernică teamă şi în lumina nădejdii ce se întăreşte, sufletul se smereşte şi se adânceşte bucuria inimii pentru înmulţirea cunoaşterii căilor lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru.

(Arhimandrit Sofronie, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, București, Editura Sophia, 2008, p. 38)

 Doxologia.ro

Icoane

Carmel

Through Vengeance: Prin calea Razbunarii

"Through vengeance humans wrongly believe they can be made whole again" (dintr-un film prost). In romaneste ar suna aproximativ asa: prin razbunare oamenii cred, in mod gresit, ca pot fi ... re-intregiti - si aici nu pot sa traduc bine expresia whole again, pt. ca nu exista corespondent in romaneste.

Am citit prima oara expresia whole again intr-o Biblie in limba engleza, si m-am mirat ca in romaneste nu exista sensul asta. Acum, e posibil ca sensul original in ebraica sa nu fie tocmai asta, dar e totusi o foarte buna aproximare. Pt. ca, psihologic, asta imi doresc atunci cand ma razbun: sa iau inapoi ceva ce mi-a fost luat fara voia mea, deci prin violenta. Dar pb. e ca prin razbunare eu nu urmaresc neparat sa exercit violenta (nu urmaresc placerea violentei), ci urmaresc in primul rand sa restaurez/sa umplu la loc in mine, golul care-a ramas dupa ce cineva mi-a luat ceva. Sa intru din nou in posesia a ceea ce mi s-a luat.

Alta idee pt. care expresia whole again e foarte potrivita, este ca, daca abuzul e psihic, sau a fost facut la o varsta la care nu te puteai apara, atunci nu mai exista posibilitatea restaurarii; nimic din lumea aceasta nu te mai poate intregi la loc, nu-ti mai poate da ce ti s-a luat atunci - nimeni si nimic decat numai Dumnezeu: El e singurul care te poate re-intregi, si inca, o poate face intr-un mod in care sa fii cu totul intreg - si nou - ca si cum te-ai fi nascut azi... !

Esti un intreg nou - adica de fapt esti altul, fiind in acelasi timp si cel care ai fost, si stiind ca vei fi din nou transformat intr-un om si mai nou decat ai putut fi vreodata - in toata aceasta devenire

Un portret plin de lumina

De aici :