Somnul (1)
Ma gandesc de atat de mult timp sa descriu ce observ la stresul toxic al copiilor. E greu de descris, pentru ca in cultura romana nu exista concepte care sa formuleze realitatea pe care vreau s-o descriu. In Romania, oamenii se nasc stresati si mor stresati, si nimic in between.
Nimeni nu cauta sa inteleaga de ce, iar cei care mai inteleg cat de cat, nu au acumulat inca atat de multa practica, incat sa poata sa ajute si pe altii.
Ce este stresul toxic? E stresul care s-a acumulat peste limitele normale. In limite normale, stresul este bun; stresul si indurarea lui [in limite adaptate varstei] fac parte din procesul de cunoastere si de crestere. Dar stresul care nu e adecvat varstei [1] sau stresul care e potrivit varstei dar nu e reglat bine ca intensitate [2] sau stresul a carui cauza nu e inlaturata niciodata [3] - devine stres toxic care se transforma mai tarziu in comportamente deviate.
Una din cele mai importante cauze de stres la varste foarte mici e inabilitatea de a ajuta copilul sa se linisteasca si sa adoarma. Cum trebuie sa arate un cantecel de adormire care sa faca parte dintr-un ritual de adormire pt. un copilas foarte mic ? Si apoi, pentru un copilas mai mare, sau pentru unul suficient de mare cat sa mearga la gradinita ? Acum cred ca stiu, problema e ca nu am cum sa explic, pt. ca, din nou, nu gasesc in practica comuna din Romania (in cultura traditionala) concepte legate de stres, linistire si auto-linistire [*]. Am gasit insa acest filmulet care contine - nu pe toate - dar suficient de multe din elementele care - cred eu - ar trebui sa faca parte dintr-o rutina de linistire. Urmeaza sa le descriu pe rand, intr-o postare viitoare.
Am cautat atat de mult incat bunul Dumnezeu m-a ajutat sa gasesc. Slava tie, Doamne ! Binecuvantati fie toti cei care inteleg si folosesc aceste lucruri, pentru binele tuturor.
[*] Octavian Stanasila spunea ca vei sti cand un profesor de matematica este bun atunci cand e capabil sa explice integralele unui taran care vinde cartofi in piata.
Cam asta trebuie sa fie masura abilitatii de a comunica lucruri care, intr-o cultura anume, nu au fost traite niciodata de oameni, lucruri a caror experienta pur si simplu nu exista inca.
