Cămara unde Mirele
s-a-nveşmântat în trupul
ţesut din Preacurata
trăire
O, puritate,
iată un om, o Fecioară
cum trăia,
neştiută,
nimeni nu putea crede, nu putea visa
nu putea dori
ca un om înaintea căruia
îngerii se smeresc
Îl va naşte
pe Dumnezeu.
Braţele tale
L-au legănat,
ochii tăi înlăcrimaţi
de iubire
şi teamă
I-au văzut Faţa de Prunc,
I-au cuprins necuprinsa-I Lumină.
O, puritate,
numai tu poţi întrece pe îngeri,
numai tu puteai sta
în mijlocul unui asemenea foc
ca-n mireasmă şi-n rouă.
O, nevinovăţie,
numai tu nu poţi fi învinsă
de nimic, pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu