Copil activ – copil reactiv, anxios

Motto : “Sa nu-ti urasti Mama, Masa si Meseria”
[The Love-and-Hate Parade]

Din respingere se naste impotrivirea fata de cel pe care-l iubesti, 

Din impotrivire se naste revolta impotriva lui

Exista, in copilaria foarte timpurie, ceva care marcheaza omul pentru toata viata. Poti citi in orice adult ce fel de copil a fost dupa felul in care se vede pe sine, pentru ca modul in care se vede pe sine (identitatea emotionala) se formeaza la varste foarte mici, in functie de felul in care ii sunt stimulate atentia si curiozitatea in relatie cu hrana si prezenta iubitoare a mamei ... Foarte frecvent, prezenta iubitoare a mamei se asociaza cu un proces lung si chinuitor in care copilului ii sunt varate in gura cu lingurita diverse lucruri pe care nimeni dintre noi nu le-ar manca. Identitatea lui emotionala va incorpora respingere si impotrivire - alaturi de dragoste.

Oricate metode de distragere a atentiei vom folosi, copilul va respinge hrana administrata in acest mod. Iar cu cat insistam mai mult, cu atat in copil se construieste un complex stabil de respingere: o iubeste pe mama, dar respinge extensia ei cea mai apropiata - care este hrana pe care i-o da.
Din respingere se naste impotrivirea chiar si fata de cel pe care-l iubesti, din impotrivire se naste revolta impotriva lui. Tragic, insa, revolta se va naste chiar atunci cand crezi ca copilul e complet sub stapanirea ta si nu mai poti avea parte de surprize. 

In cultura rurala (incepand sa patrunda din nou, timid, si in cultura urbana) copilului i se dadea sa manance si altceva in afara de lapte nu cand apareau dintii, ci mult mai devreme. Intai era obisnuit sa stea cu familia la masa, tinut in brate; el putea sa observe ce fac ceilalti, incepea sa imite ce fac ei, incepea sa duca singur la gura mici bucatele de alimente (paine inmuiata in supa sau ciorba, legume fierte) si incepea sa le mestece cu gingiile.
Asa incepea prima faza din fiziologia hranirii, si anume exercitiul mestecatului. Copilul invata astfel mai intai sa mestece, sa simta gustul mancarii, si abia apoi sa inghita ce a mestecat. Asta este o ordine minunata lasata de Dumnezeu pentru noi, pentru ca omul sa invete sa descopere gusturi si texturi - inainte de a inghiti mancarea - tocmai pentru a fi capabil sa aleaga el cu ce sa se hraneasca - sa fie el in control asupra a ceea ce alege sa manance, nu sa fie tintuit la zid si hranit cu forta cu lucruri care nu-i folosesc la nimic.
....De ce nu-i folosesc ? Pentru ca, ne-simtindu-le gustul, ne-dorind nimic din ceea ce-i dau ele, nu le metabolizeaza bine, organismul nu le asimileaza la nivel optim, si asta nu ajuta deloc copilul sa creasca - adica nu-si indeplineste chiar scopul pentru care supunem copilul la chinuri.  

OMS - Organizatia Mondiala a Sanatatii - recomanda inceperea diversificarii abia dupa 6 luni, pentru ca abia atunci sistemul digestiv, atentia si postura copilului sunt dezvoltate toate la un nivel optim, astfel incat hrana sa fie primita cu bucurie. Cautand sursa frustrarilor adultului, cultura occidentala a re-descoperit o parte din radacina lor foarte adanca in copilaria timpurie, si a re-inventat hranirea veche de cand lumea a copilului, numind-o "baby-led-weaning".

***

Efectele, in viata de adult

... apar mai tarziu, cand energia tineretii incepe sa se estompeze si pleaca, iar omul, ramas descoperit, incepe sa se intrebe, de ce nu poate si el  sa iubeasca si sa fie iubit "cu totul", 100%, de ce nu poate sa nu asocieze iubirea cu respingere. De ce o slujba minunata nu-i aduce fericirea promisa, de ce o casa se dovedeste repede, o plictiseala mare de care vrei sa fugi. Fetele se mira ca se vad ne-iubite, ca ceva din ele respinge mereu pe cineva. Eu observ oameni care se pun mereu pe ei insisi pe locul 2 – chiar cand sunt sefi - care nu pot fi lideri decat daca au alaturi umbra protectoare a cuiva de care depind emotional, care isi suprima nevoile fundamentale chiar in cultura ciudata in care traim, care te obliga aproape, "sa faci ce vrei" (de-ajung bietii oameni sa faca tot ce vor instinctele lor, nu ce vor ei cu adevarat). 

acesta cred ca e motivul pentru care nu putem SA PRIMIM tot binele, pentru care nu putem sa ne deschidem cu adevarat si complet catre ceva-ul catre care tindem: banuiala, certitudinea adanca instalata inca din copilaria timpurie, cum ca in orice lucru bun se ascunde un lucru rau de care trebuie sa ne ferim.

cand dreptul de a alege un lucru atat de fundamental cum e hrana, iti este negat in copilaria timpurile, alegerile tale ulterioare au sanse mari sa fie doar mijloace de a evita raul, nu alegeri constiente intre alternative care contin binele – 

Cand esti invatat sa eviti mereu ceva rau, ti-e frica sa cauti  prea mult, sau prea departe, in teritorii necunoscute: de obicei cauti pana la prima cotitura unde, daca nu te-asteapta ea, inventezi tu o placere sau o odihna usoara si cunoscuta – dar nu mergi mai departe in necunoscut

Asta e cred, motivul pentru care noi, romanii, desi niste oameni pasionali, zice-se, nu suntem pasionali pana la capat, nu avem lupte sfasietoare pana ultima picatura de sange, de ce punem noi ceva ce numim "intelegerea", cedarea, cooperarea [*] - ca ultim resort in orice conflict, in timp ce in alte culturi, oamenii au motivatia de a lupta "pentru dreptatea lor" pana la capat, cu eroism si daruire de sine. 

Asa se naste personalitatea reactiva, care reactioneaza si fuge.

Personalitatea activa, cautatoare, dinamica si generoasa, care cauta binele si-l imparte cu toata lumea, este cea care nu si-a urat Mama niciodata, nici macar pentru o lingura de mancare de la Masa Ei.

***