Stresul de acest tip im-puterniceste copiii, ii fortifica si ii ajuta sa se maturizeze - insa, numai atat timp cat ei au certitudinea ca sunt insotiti, ca au ajutorul alaturi de ei tot timpul - si aici tot timpul inseamna, statistic, 99% din cazuri.
Cand ajung sa aiba certitudinea ca nu au ajutor, oricat de mult l-ar cere, ei nu-l mai cer.
Daca insa, in stres fiind, inca striga dupa ajutor si nu-l primesc, atunci intra in starea de hyper-vigilenta, de stres continuu, cronic, extrem de periculoasa, pentru ca duce la acumularea de cortizon in organism, iar ei nu au puterea de a-l elimina fara ajutor. Starea de hyper-vigilenta devine una continua, stresul cronic se instaleaza si copilul incepe sa-si construiasca obisnuinte si rutine proprii pentru a se salva si de a obtine ajutor: crize continue, urlete fara motiv, lipsa somnului - in general pierderea obisnuintelor de a se odihni in ceva.
Cine are grija de un astfel de copil, trebuie sa fie capabil sa preia starea aceasta de otravire cu cortizon, hyper-vigilenta, si sa o poarte in locul lui. Copilul trebuie sa vada in acel om hotararea de a face orice - dar absolut orice - pentru a-l salva si a-i oferi linistea. Abia atunci se linisteste.
Numai ca omul care preia asupra lui aceasta stare, plateste un pret foarte mare, fizic si emotional. De aceea, e bine sa ceara ajutorul Maicutei Domnului - nu doar o data, de doua ori, ci la fiecare pas, oricand si oriunde, folosind orice mijloc care-i linisteste si odihneste sufletul (Paraclisul Maicutei Domnului, rugaciuni - orice).
Ajutorul care va veni - va veni pentru amandoi: si pentru om si pentru sufletul de copil.
