Numele Tău în inima mea și numele meu în inima Ta, Doamne

Marius Iordachioaia

purtătorii de Cuvânt

la început
telefonul transmitea
cuvintele oamenilor...

apoi oamenii
au început să transmită
ce au de zis
telefoanele...

azi
telefoanele conversează între ele
doar ca să curățe vorbirea
de tot ce e
omenesc.... purificarea răului se face
prin depersonalizare.....

cu fiecare zi ce trece
a fi uman e din ce în ce mai mult
o boală.... sau un delict penal tot mai grav....
oamenii devin mașini sau dispar
în pușcăriile fără ziduri ale
însingurării......
dar toți cei care au murit refuzând
dezumanizarea
sunt mai vii
decât cei care au devenit
mașini.... din ce în ce
mai vii....

dar,
iubiții mei prieteni în Hristos!
frați și surori întru Om!
de două mii de ani Biserica
adună în sine
praful de pușcă al suferinței umane
pregătind explozia
cele-i de-a doua Veniri...

n-auziți
în liturghia noastră
cum sfârâie tot mai tare
tot mai aproape de lume
fitilul aprins?

Doamne Iisuse Hristoase
vindecă-ne inimile de surzenia aceasta
care ne ia bucuria
de a fi creștini!
vindecă-ne de surzenia care
ne împiedică să auzim
cum se apropie ziua
când
durerile nașterii Împărăției din lume
se vor sfârși...

Numele Tău în inima mea
și numele meu în inima Ta, Doamne,
aici, în adâncul iadului,
mă fac să-mi ascult pulsul
ca pe ticăitul unei iminente și cosmice
explozii

de bucurie....

A uitat. Nu mai cere

Marius Iordachioaia :

Extaz

paraliticul a uitat să se ridice...

orbul nu mai cere să vadă....

când trece Iisus 

prin inimi și-adie

din ele 

miros de livadă.....

To all the beautiful Young Mothers of today's Romania: bucurie si plecaciune adanca pentru ceea ce faceti!

... pentru ceea ce sunteti si pentru minunea dragostei cu care va cresteti voi copii, trimisi de Dumnezeu - noua, tuturor de fapt - si pentru parintii vostri rataciti prin comunism, pe care voi astazi ii aduceti la Dumnezeu

Fotografii: Liturghie săvârșită de IPS Mitropolit Teofan la Secția Pașcanu de la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie din Iaşi

Sensul

Imaginea: o carte a lui Siluana, "Scrisori pentru parinti". Undeva, o fata scria cum a ajuns sa vada toata durerea pe care a suferit-o sufletul ei de copil mic si cum s-a prabusit atunci intr-un fotoliu, plangand, nestiind ce sa mai faca cu viata ei faramata, de unde s-o stranga, cum s-o-nteleaga, ne-mai stiind nimic. O singura idee ii striga in suflet: exista un Sens! trebuie sa existe Un sens !

Plinirea (lucrurilor). Sensul

Am inteles de ceva timp ca Dumnezeu savarseste "plinirea" lucrurilor. Parintele Galeriu spunea sa fim atenti la rugaciunea de curatire "Imparate ceresc", sa spunem : "care pe toate le plinesti". Da, un arhaism, dar e atat de dulce. In lumea de azi in care ratiunea sparge si farama relitatea in mii de cioburi - ca sa o cunoasca - realitatea de sus, cea adevarata, vine sa plineasca, sa dea un sens, sa adune resturile faramate ale vietii noastre.

Mitropolitul Bartolomeu Anania spune undeva, ca:

Trebuie, însă, să înțelegem că, în sine, credința omului nu este niciodată suficientă în fața lui Dumnezeu. Eu v-am vorbit de rugăciune, de puterea credinței, dar să știți un lucru: omenește, noi suntem limitați. Întotdeauna, între ceea ce putem noi să realizăm și deplinătate, rămâne un gol, iar acest gol este umplut de Dumnezeu. Acest act de a umple această diferență, pentru că trebuie neapărat să ajungi la plinire, se numește har.

Mitropolit Bartolomeu Anania

Simbolul Pastelui este oul; el este rotund - deci implinit - intr-un fel al lui, ciudat: e de fapt un rotund caruia ii lipseste mereu ceva.
Acoperirea este ceea ce-i lipseste, imbratisarea dragostei dumnezeiesti, care vine sa ne stranga pe toti la pieptul ei, asa cum isi strange gaina puii. Imbratisarea dragostei dumnzeiesti vine cu noi, cu fiecare, la nasterea noastra. ESTE cu noi, rotunda si plina de sens, dar nu se arata ochiului. Apoi, ni se daruieste din nou, in fiecare an, dupa ce ne curatam de faramarea sufletului nostru (prin post si metanoia). Ni se da ea, vine ea catre noi - noi nu o putem savarsi.


"Taina se deschide prin taina"- Ieromonah Ghelasie Gheorghe.

Lumina

25 Decembrie 2017

Open the eyes of my heart, Lord .... I WANT TO SEE YOU ... !

Un copilas autist si orb, canta ceva frumos. Nu conteaza c-au facut din el un fenomen media de vanzare, nu conteaza nimic din ce conteaza pentru noi.

Niste oameni au vazut ceva in el, cu ce parte a sufletului lor au vazut? E un mister.
Important e ca i-au dat sansa de a fi. Pentru ei nu a fost invizibil. Un gunoi, care poate fi parasit undeva si uitat acolo.

Eu vad aici ce au vazut altii in el, sufletelul lui care vrea sa vorbeasca, sa FIE - nu in rand cu noi, sunt sigura, nu la fel ca noi, ci impreuna cu noi. Nici nu stiu ce (sau daca) isi doreste de la viata un copilas autist, dar sunt sigura ca nu vrea sa fie la fel ca noi.
O ruda il prezinta publicului si spune ca mama lui consuma droguri cand l-a conceput - cocaina si altele - si spune asta de fata cu el. Cati dintre noi ne-am ierta mama pentru asta. Iertarea de acest fel nu sta in puterea nostra de oameni, e o putere care vine doar de la Duhul Sfant, si numai daca o cerem.

A 10 Year-Old Blind Autistic Boy Singing. What Happened Next Shocked Everyone