Numele Tău în inima mea și numele meu în inima Ta, Doamne

Marius Iordachioaia

purtătorii de Cuvânt

la început
telefonul transmitea
cuvintele oamenilor...

apoi oamenii
au început să transmită
ce au de zis
telefoanele...

azi
telefoanele conversează între ele
doar ca să curățe vorbirea
de tot ce e
omenesc.... purificarea răului se face
prin depersonalizare.....

cu fiecare zi ce trece
a fi uman e din ce în ce mai mult
o boală.... sau un delict penal tot mai grav....
oamenii devin mașini sau dispar
în pușcăriile fără ziduri ale
însingurării......
dar toți cei care au murit refuzând
dezumanizarea
sunt mai vii
decât cei care au devenit
mașini.... din ce în ce
mai vii....

dar,
iubiții mei prieteni în Hristos!
frați și surori întru Om!
de două mii de ani Biserica
adună în sine
praful de pușcă al suferinței umane
pregătind explozia
cele-i de-a doua Veniri...

n-auziți
în liturghia noastră
cum sfârâie tot mai tare
tot mai aproape de lume
fitilul aprins?

Doamne Iisuse Hristoase
vindecă-ne inimile de surzenia aceasta
care ne ia bucuria
de a fi creștini!
vindecă-ne de surzenia care
ne împiedică să auzim
cum se apropie ziua
când
durerile nașterii Împărăției din lume
se vor sfârși...

Numele Tău în inima mea
și numele meu în inima Ta, Doamne,
aici, în adâncul iadului,
mă fac să-mi ascult pulsul
ca pe ticăitul unei iminente și cosmice
explozii

de bucurie....

A uitat. Nu mai cere

Marius Iordachioaia :

Extaz

paraliticul a uitat să se ridice...

orbul nu mai cere să vadă....

când trece Iisus 

prin inimi și-adie

din ele 

miros de livadă.....