To all the beautiful Young Mothers of today's Romania: bucurie si plecaciune adanca pentru ceea ce faceti!

... pentru ceea ce sunteti si pentru minunea dragostei cu care va cresteti voi copii, trimisi de Dumnezeu - noua, tuturor de fapt - si pentru parintii vostri rataciti prin comunism, pe care voi astazi ii aduceti la Dumnezeu

Fotografii: Liturghie săvârșită de IPS Mitropolit Teofan la Secția Pașcanu de la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie din Iaşi

Sensul

Imaginea: o carte a lui Siluana, "Scrisori pentru parinti". Undeva, o fata scria cum a ajuns sa vada toata durerea pe care a suferit-o sufletul ei de copil mic si cum s-a prabusit atunci intr-un fotoliu, plangand, nestiind ce sa mai faca cu viata ei faramata, de unde s-o stranga, cum s-o-nteleaga, ne-mai stiind nimic. O singura idee ii striga in suflet: exista un Sens! trebuie sa existe Un sens !

Plinirea (lucrurilor). Sensul

Am inteles de ceva timp ca Dumnezeu savarseste "plinirea" lucrurilor. Parintele Galeriu spunea sa fim atenti la rugaciunea de curatire "Imparate ceresc", sa spunem : "care pe toate le plinesti". Da, un arhaism, dar e atat de dulce. In lumea de azi in care ratiunea sparge si farama relitatea in mii de cioburi - ca sa o cunoasca - realitatea de sus, cea adevarata, vine sa plineasca, sa dea un sens, sa adune resturile faramate ale vietii noastre.

Mitropolitul Bartolomeu Anania spune undeva, ca:

Trebuie, însă, să înțelegem că, în sine, credința omului nu este niciodată suficientă în fața lui Dumnezeu. Eu v-am vorbit de rugăciune, de puterea credinței, dar să știți un lucru: omenește, noi suntem limitați. Întotdeauna, între ceea ce putem noi să realizăm și deplinătate, rămâne un gol, iar acest gol este umplut de Dumnezeu. Acest act de a umple această diferență, pentru că trebuie neapărat să ajungi la plinire, se numește har.

Mitropolit Bartolomeu Anania

Simbolul Pastelui este oul; el este rotund - deci implinit - intr-un fel al lui, ciudat: e de fapt un rotund caruia ii lipseste mereu ceva.
Acoperirea este ceea ce-i lipseste, imbratisarea dragostei dumnezeiesti, care vine sa ne stranga pe toti la pieptul ei, asa cum isi strange gaina puii. Imbratisarea dragostei dumnzeiesti vine cu noi, cu fiecare, la nasterea noastra. ESTE cu noi, rotunda si plina de sens, dar nu se arata ochiului. Apoi, ni se daruieste din nou, in fiecare an, dupa ce ne curatam de faramarea sufletului nostru (prin post si metanoia). Ni se da ea, vine ea catre noi - noi nu o putem savarsi.


"Taina se deschide prin taina"- Ieromonah Ghelasie Gheorghe.