O grădiniță experimentală din Canada, cu programe de învățare suprevegheate de cercetători în neuroștiințe, și-a petrecut 4 luni studiind în grupa de copii de 5 ani modele de zmee. Copiii au construit și reconstruit, au interogat pas cu pas despre principiile aerodinamicii, au schițat și modelat zeci de variante sortite eșecului, au pus în zbor zmee de toate formele și mărimile.Timp de 4 luni.Ce au concluzionat în urma extravagantului proiect este că toți copiii, cu excepția unuia - mai puțin interesat, dar până la urmă cooptat în proiect tangențial pentru că își descoperise o curiozitate pentru culoarea albastru - au avut o creștere intelectuală superioară celoralte grupuri: focus sporit, nivel de angajare mai mare, raționamente mai complexe, ipoteze și strategii de testare variate, retenție a informației pe termen lung, capacitate sporită de colaborare etc.Avantajul acestei adânciri aparent înguste într-o singură direcție de lucru este - spun cercetătorii - că neuronii din creierul fiecărui copil învață ”să vorbească” unul cu celălalt, să își negocieze legăturile pe termen lung, cu impact extraordinar pentru dezvoltarea inteligențelor.Adevărata învățare, concluzionează ei, presupune acest dialog interior, această răsucire de idei pe drumuri testabile, înfundate, reluate de la capăt, care consolidează legăturile neuronale, le face mai capabile de flux informațional și, în primul rând, determină dezvoltarea funcțiilor executive ale creierului: atenția, autocontrolul, planificarea, reglarea impulsurilor.Pentru a mia oară mă contraziceam aseară cu un profesor convins că școala românească este serioasă pentru că este grea: în sensul că elevii au de învățat lucruri net superioare școlilor din vestul Europei.E adevărat, numai că această învățare este un simulacru, un fel de impresionare de scurtă durată a creierului, nu un prilej de consolidare a circuitelor gândirii. Și, mai ales, un nefast prilej de erodare a intereselor și a pasiunilor autentice.Așa cum este construită școala astăzi, funcționăm cu toții împotriva copiilor, împotriva gândirii, împotriva științei gândirii. Vă mirați că avem mulți copii agitați, neatenți, hiperactivi, plictisiți, fâțâiți, reactivi, superficiali? Funcțiile executive ale creierului SE ÎNVAȚĂ. Atenția, autocontrolul, planificarea, liniștea interioară SE ÎNVAȚĂ.Cum? Printr-o pedagogie la clasă care îi ajută pe copii să își pună neuronii în dialog. Proiecte simple, pe termen lung, în adâncime. Măcar până la 12 ani. Nu 15 materii, zeci de culegeri, fișe și concursuri școlare care nu fac altceva decât să reproducă striațiile superficiale create în materia cenușie, ocazional, de ambițiile de portofoliu ale profesorilor.
Oana Moraru in Vocea Parintilor