Cand stai langa un om care sufera fara sa poti sa-i oferi
nimic (in afara de prezenta ta), e ca si cum ai asculta o muzica
ciudata, care nu se aude. Fara sa vrea, omul incepe sa auda muzica asta in tacerea
ta, si ea ii spune fara cuvinte: sunt aici, sunt cu tine, o sa fie bine, o sa
fii bine. O sa fii.
Cred din ce in ce mai mult ca si prezenta lui Dumnezeu langa
noi seamana tot cu un fel de muzica: e tacere de jur imprejur, dar cineva, neauzit,
indreapta spre tine valuri de armonii care canta.
Sa iesim din
zarva gandurilor, sa trecem dincolo de ele, in tacerea aceea dinlauntru nostru,
Si sa ne lipim
acolo de Numele Domnului.
Sa cautam, in
plina neliniste, pacea de dincolo de neliniste! E ACOLO !
Noi nu suntem
ACOLO !
Rugaciunea si
ascultarea de Domnul si de duhovnic ne va ajuta sa gasim calea !
Maica Siluana
