Se afișează postările cu eticheta Credinta: Induiosarea (Umilenie). Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Credinta: Induiosarea (Umilenie). Afișați toate postările

duminică, 8 aprilie 2018

Invierea Iubirii noastre







…   Hristos a rămas de-a pururi Veşnicul îndrăgostit:

mai iubitor decât orice prieten,
mai drept decât orice stăpân,
mai mângâietor decât orice tată,
mai întru noi decât orice mădular al nostru,
mai de trebuinţă nouă decât chiar inima noastră“  –  Sfântul Simeon Noul Teolog



Sursa: Jurnaldemigrant






duminică, 18 martie 2018

Numele Tău în inima mea și numele meu în inima Ta, Doamne


Marius Iordachioaia


purtătorii de Cuvânt

la început
telefonul transmitea
cuvintele oamenilor...

apoi oamenii
au început să transmită
ce au de zis
telefoanele...

azi
telefoanele conversează între ele
doar ca să curățe vorbirea
de tot ce e
omenesc.... purificarea răului se face
prin depersonalizare.....

cu fiecare zi ce trece
a fi uman e din ce în ce mai mult
o boală.... sau un delict penal tot mai grav....
oamenii devin mașini sau dispar
în pușcăriile fără ziduri ale
însingurării......
dar toți cei care au murit refuzând
dezumanizarea
sunt mai vii
decât cei care au devenit
mașini.... din ce în ce
mai vii....

dar,
iubiții mei prieteni în Hristos!
frați și surori întru Om!
de două mii de ani Biserica
adună în sine
praful de pușcă al suferinței umane
pregătind explozia
cele-i de-a doua Veniri...

n-auziți
în liturghia noastră
cum sfârâie tot mai tare
tot mai aproape de lume
fitilul aprins?

Doamne Iisuse Hristoase
vindecă-ne inimile de surzenia aceasta
care ne ia bucuria
de a fi creștini!
vindecă-ne de surzenia care
ne împiedică să auzim
cum se apropie ziua
când
durerile nașterii Împărăției din lume
se vor sfârși...

Numele Tău în inima mea
și numele meu în inima Ta, Doamne,
aici, în adâncul iadului,
mă fac să-mi ascult pulsul
ca pe ticăitul unei iminente și cosmice
explozii

de bucurie....






vineri, 16 martie 2018

A uitat. Nu mai cere


Marius Iordachioaia :


Extaz

paraliticul a uitat să se ridice...
orbul nu mai cere să vadă....
când trece Iisus 
prin inimi și-adie
din ele 
miros de livadă.....





sâmbătă, 22 iulie 2017

‒ în timp ce iubirea pentru duşmani este curată.




Iubirea lui Dumnezeu nu cunoaşte margini. Ea se revarsă asupra tuturor fiilor lui Dumnezeu, prieteni şi duşmani. Parintele imi spunea:

‒ Iubirea noastră pentru prieteni este adesea amestecată cu lucruri străine – interesul, răsplata, slava deşartă, slăbiciunea sentimentală, simpatia pătimaşă ‒, în timp ce iubirea pentru duşmani este curată.


Sursa: Doxologia.ro - Părintele Porfirie Kafsokalivitul, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 32







duminică, 25 decembrie 2016

Colind frumos


Sursa: Camaras de lumini





Colind
(Mănăstirea Dragomirna)


Veniți creștini la lumină
De vedeți taină străină
Că peștera-i cer făcută
Și ieslea-i împodobită


Unde o Dumnezeire
Pogorâtu-S-a-n mărire
Pe fân și paie uscate
Lângă dobitoace șade


Că S-a născut Împăratul
Hristos Domnul lăudatul
Și asemenea minune
Nu s-a mai văzut în lume


Trei crai magi purced în cale
După steaua călătoare
Spre Viflaim unde zace
În iesle cu sfântă pace


Și dac-au ajuns în țară
Veste bună ei luară
Pe Hristos când l-or aflară
Și adânc I se-nchinară


Și de-atunci până-n vecie
Avem sfântă bucurie
Întrupatu-S-a-mparatul
Ca să vindece păcatul.






marți, 14 iunie 2016

Fum la Metrou

in Piata victoriei. Si multe, multe masini de salvare, de pompieri, de... si un barbat de la isu, incarcat cu toate uneltele de interventie ca un miner care coboara in mina, se intoarce pt. ceva pe care-l uitase; colegul lui ii da ce-i lipsea, ii aranjeaza din nou toate uneltele pe el si-i da o palma pe spate, hai du-te, ia-o la fuga, coboara acolo ... iar el bietul o ia la fuga ca un om orbit de grija, de grija, care nu stie cum sa-ajunga mai repede, ce mila mi-a fost de el
parca ceva m-a lovit in stomac, intoarcerea aia catre prietenul lui parca era, sau putea sa fie, ultima lui intoarcere catre fata unui frate, catre fata frumoasa a zilelor acestei vieti ....




sâmbătă, 28 mai 2016

Copii fericiti: Bucuria linistita






Bucuria copiilor e plina de multa duiosie.

[ O mama vorbindu-i pentru prima oara unui baietel de 5 ani despre venirea unui fratior, si rectia copilului ]











vineri, 11 decembrie 2015

Abide with Me




Abide with me; fast falls the eventide
The darkness deepens; Lord with me abide
When other helpers fail and comforts flee
Help of the helpless, O abide with me

Thou on my head in early youth didst smile
And, though rebellious and perverse meanwhile
Thou hast not left me, oft as I left Thee
On to the close, O Lord, abide with me

I need Thy presence every passing hour
What but Thy grace can foil the tempter's power?
Who, like Thyself, my guide and stay can be?
Through cloud and sunshine, Lord, abide with me

I fear no foe, with Thee at hand to bless
Ills have no weight, and tears no bitterness
Where is death's sting? Where, grave, thy victory?
I triumph still, if Thou abide with me

Hold Thou Thy cross before my closing eyes
Shine through the gloom and point me to the skies

Heaven's morning breaks, and earth's vain shadows flee
In life, in death, O Lord, abide with me


_______________________________________________
Abide with Me is a hymn written by Henry Francis Lyte.
He wrote it in 1847 while he lay dying from tuberculosis;
he survived only a further three weeks after its completion.









duminică, 22 noiembrie 2015

Bucuria de a te simţi înţeles




...Toate acestea au trecut. Acum oamenii văd în mine un călugăr, un preot. Uneori, pe stradă, adolescenţii de 14 ani râd în urma mea, fac glume proaste, iar eu trec serios pe alături, de parcă niciodată n-aş fi fost ca ei. Atunci sunt un popă morocănos. A început să-mi placă să fiu un popă morocănos. De ce? Pentru că nu mai simt nicio nevoie să contrazic părerile pe care şi le fac oamenii despre mine. De ce? Am zis de ce, pentru că nimeni nu poate înţelege pe nimeni, decât în Duhul Sfânt. Şi eu am pe Duhul Sfânt? Nu pot să zic, dar simt că am fost înţeles odată şi pentru totdeauna şi că aventura căutărilor mele a luat sfârşit.

Cine m-a înţeles atât de profund, atât de dulce? Acesta e secretul inimii mele.
Părintele Savatie Baştovoi - Bucuria de a te simţi înţeles



















luni, 10 februarie 2014

Induiosarea (Umilenie) : Doi amarati salvandu-se unul pe altul



In Bangladesh un amarat salveaza un alt amarat.

Sufletele lor salveaza insasi duiosia vietii (Umilenie).







___________________

miercuri, 29 ianuarie 2014

Rafail Noica: "Noi, ortodocsii, ne iubim inainte sa ne cunoastem"





.... Căci iubirea în Domnul este duioasă



Odată, când am fost la Muntele Athos, acum mulţi ani, am fost entuziasmat de căldura cu care am fost primiţi de călugări. Ce primitori erau! Ce înţelegători! Şi i-am spus unui călugăr: “Oriunde aş intra aici, în mănăstire şi schituri, pe oricine aş vedea, parcă l-am cunoscut din copilărie.” Ce mi-a răspuns călugărul? Zice: “Noi, ortodocşii, ne iubim înainte să ne cunoaştem.” Şi am înţeles că este adevărat cuvântul lui. Esenţial ne cunoaştem, mai ales cei care trăim cu rugăciunea.


Zice Domnul că nu este o poruncă mai mare decât aceasta de a iubi pe Dumnezeu, şi pe aproapele. Păstrarea dragostei, însă, trece prin multe greutăţi, care ne oţelesc duhovniceşte. Ne oţelesc într-un fel foarte curios, paradoxal. Ajungem nu să ne simţim puternici, ci, atunci când suntem slabi, cum spune Sfântul Apostol Pavel, atunci suntem puternici. Suntem puternici pentru că atunci ne smerim şi atunci înţelegem pe aproapele şi se poate naşte în sufletul nostru duioşie faţă de aproapele. Căci iubirea în Domnul este duioasă. Şi atunci, în smerenia şi duioşia de care vorbeam, poate lucra nu înverşunarea omului, ci asceza noastră; atunci lucrează în om harul lui Dumnezeu.


_____________
Rafail Noica

joi, 31 octombrie 2013

Credinta


Un video cu un copilas de 10 luni care plange de bucurie. Asa am plans si eu odata - demult - cand am descoperit ca Dumnezeu ma iubeste. Destul de repede si din nebagare de seama, am pierdut acele lacrimi.
Acum, am dobandit in locul lor lacrimi de dor dupa acea nespus de dulce bucurie.

cand uit de amandoua, ma uit la acest copil si-mi aduc aminte