Florin Caragiu

mozaic cipriot (secolul al VI-lea)
expus la Muzeul bizantin din Nicosia

pierderea

să pierzi ceva, dar mai ales pe cineva, e o cădere în gol.

la început n-ai nimic și toată lumea-i a ta,

apoi te-obișnuiești s-atragi în preajmă ființe și lucruri,

cu o gravitație a piruetei de gând în jurul dorinței

și te plângi de timpul furăcios ce le face, pe rând, să dispară.

pe apa sâmbetei plutesc toate, spre un țărm de poveste,

cu fața-ntoarsă spre tine, de parc-ar vrea să-ți sufle

secretul fericirii de a te pierde ca să poți iubi mai adevărat.  

L'inconnue de la Seine (masque mortuaire)

as if she'd opened her eyes to tell us something....

and


died again

Through Vengeance: Prin calea Razbunarii

"Through vengeance humans wrongly believe they can be made whole again" (dintr-un film prost). In romaneste ar suna aproximativ asa: prin razbunare oamenii cred, in mod gresit, ca pot fi ... re-intregiti - si aici nu pot sa traduc bine expresia whole again, pt. ca nu exista corespondent in romaneste.

Am citit prima oara expresia whole again intr-o Biblie in limba engleza, si m-am mirat ca in romaneste nu exista sensul asta. Acum, e posibil ca sensul original in ebraica sa nu fie tocmai asta, dar e totusi o foarte buna aproximare. Pt. ca, psihologic, asta imi doresc atunci cand ma razbun: sa iau inapoi ceva ce mi-a fost luat fara voia mea, deci prin violenta. Dar pb. e ca prin razbunare eu nu urmaresc neparat sa exercit violenta (nu urmaresc placerea violentei), ci urmaresc in primul rand sa restaurez/sa umplu la loc in mine, golul care-a ramas dupa ce cineva mi-a luat ceva. Sa intru din nou in posesia a ceea ce mi s-a luat.

Alta idee pt. care expresia whole again e foarte potrivita, este ca, daca abuzul e psihic, sau a fost facut la o varsta la care nu te puteai apara, atunci nu mai exista posibilitatea restaurarii; nimic din lumea aceasta nu te mai poate intregi la loc, nu-ti mai poate da ce ti s-a luat atunci - nimeni si nimic decat numai Dumnezeu: El e singurul care te poate re-intregi, si inca, o poate face intr-un mod in care sa fii cu totul intreg - si nou - ca si cum te-ai fi nascut azi... !

Esti un intreg nou - adica de fapt esti altul, fiind in acelasi timp si cel care ai fost, si stiind ca vei fi din nou transformat intr-un om si mai nou decat ai putut fi vreodata - in toata aceasta devenire

Slava Ukraini !

________________
Camaras de Lumini http://camarasdelumini.wordpress.com/

Progresismul: ... De ce ? PENTRU CA POT !

Ioan Ianolide - Progresismul*

Am descoperit foarte tarziu ca ma traieste o "idee"gresita si ca eu nu-mi dadeam seama;
bineinteles, mi-am dat seama de asta cautandu-l pe Dumnezeu; altfel n-as fi stiut.
bineinteles, este o idee in care traieste toata lumea asta, in care respira, mananca si doarme. deci era imposibil sa nu ma traisaca si pe mine; Ioan Ianolide spune ca pana si oamenii bisericii o traiesc fara sa-si dea seama.

Cautandu-L pe Dumnezeu , am ajuns insa intr-un moment in care nu mai puteam sa-l caut pe Dumnezeu. Si-atunci m-am rastit la mine (cum ...?! nu poti ?! Tu poti orice !), si nici asa n-a mers, apoi, m-am deprimat (nu-s buna de nimic), apoi mi-am dat seama ca toata greutatea mea venea din faptul ca credeam cu tot sufletul "ca eu pot"...  Eu pot orice....


...credeam sincer in asta. era un fel de putere a mea. in final, nici nu-i rau sa crezi "in tine", asa ni se spune la televizor sa faci, ca sa supravietuiesti:  daca tu nu crezi "in tine", daca nu crezi ca "tu poti", atunci cine sa "poata" pentru tine ....?
(nici nu-i rau pentru secole de victimizare si de neputinta "in fata sortii crude". dar care-i diferenta intre neputinta si smerenie ? ... intreaba Parintele Arsenie Boca... )


Atotputernicul "eu pot" nu ma lasa insa sa vin in fata lui Dumnezeu.
"Atotputernicul eu" nu i se poate inchina lui Dumnezeu....
"Eu-ul plin de putere" nu i se poate inchina lui Dumnezeu, pentru ca puterea adunata in el nu-i puterea lumii lui Dumnezeu, este puterea adunata din lumea aceasta.

Am incercat sa inteleg de unde vine, totusi, fascinatia pentru "eu pot"; "eu pot" vine de la "eu pot sa fac astfel incat sa ocolesc durerea". sa scad durerea. sa o fac sa nu existe. Eu pot asta.

Durerea

... dar, atunci ... de unde-atata durere...? Daca "eu pot", de unde-atata spaima, de unde-atata deprimare, deznadejde, cadere, de ce traim cu pastile, cu televizorul, cu internetul, sau cu paharul, sau...

Nu-i de mirare ca exista atata durere in vremurile din urma: niciodata ca pana acum, in ultimii 100 de ani (de la inventarea mj. de comunicare in masa), subconstientul (si chiar inconstientul) oamenilor n-a fost mai expus: mai ademenit sa iasa la suprafata, mai ridicat in slavi, mai lovit, mai mangaiat, mai vulnerabilizat, mai traumatizat,mai "entuziasmat", mai "eliberat", mai... im-puternicit....

Puterea noastra sta in slabiciunea noastra, si slabiciunea noastra se transforma in puterea noastra

Subconstientul vine de 100 de ani la suprafata, cu durerile tuturor, ca o maree. Si-atunci apare si "cel" care vrea sa-ti aline durerea... pentru ca poate...
Si-apoi, te-nvata sa faci chiar tu asta, pentru ca-ti da "putere"... asupra durerii ....
si-n final, ajungi sa traiesti doar pentru a-ti procura o astfel de "putere", sub o forma sau alta ...


... dar: "nu va temeti", spunea Parintele Arsenie Boca, "asta va fi burta lor moale"

_________________________
Ioan Ianolide - Progresismul*
http://ioanianolide.wordpress.com/2013/03/13/era-tehnologica-si-vitelul-de-aur/

Progresism. "Isme". IDEOLOGII

"Idealul este o fiinta vie" - Parintele Arsenie Boca

poate ca idealul este cu totul altceva decat idelologia, dar eu am crezut o mare bucata de timp din viata mea intr-o "ideologie": progresismul.
credeam, eram crestina (un fel de crestina "odata cu revolutia" din 1989...), si nu gasisem niciun parinte duhovnic care sa ma ajute. odata, unul m-a si alungat cu furie, si-atunci, am avut de ales intre a-mi pastra credinta sau a nu o pastra. am ales s-o pastrez, dar sa fac "dupa capul meu"...

am facut si eu ce credeam mai bun. am uitat de rugaciune. am ramas sa cred in "bine", sub orice forma a lui. credeam ca omul se poate face mai bun, ergo, lupta pentru "bine" merita efortul vietii asteia
rodul bun al acestei lupte, trebuia sa fie castigul pe care-l trasmite fiecare om mai departe altor generatii (din neamul lui) si oamenilor tuturor.

lasand laoparte cata mandrie contine gandul asta (esti tu ala ales care poti sa te faci mai bun - nu, nu sunt, dar incerc, ce altceva mai bun sa fac in viata asta a mea... ?!), eu am crezut si am trait conform acestui ideal. nu-i rau, totusi, pt. ca la final nu pot sa spun prea multe lucruri rele despre mine - in relatie cu ceilalti

numai ca, problema cu idealul asta e ca nu e si suficient. adica : nu-ti ajunge ca sa-l iei cu tine si sa treci cu el in lumea cealalta. lucrurile bune pe care le faci (sau le descoperi), nu pot mantui pe nimeni -

let alone pe tine insuti.

abia daca schimba cu o centima fata lumii. poate -  nu stiu - poate ca e bine sa faci chiar si atat - daca nu poti altfel - dar cred ca nu ele aduc mantuirea si pacea adevarata

mantuirea si pacea mea in fata lui Dumnezeu sunt lucruri exclusiv personale; la fel de personale ca si moartea.
mantuirea si pacea nu le poti face decat pentru tine insuti si prin tine insuti.


nu prin altii; nu prin fapte bune; nu prin intermediari


poate - poate - poate ca singurul lucru pe care-l poti lua cu tine este iubirea. pentru ca iubirea de bine te-a facut sa alegi pana si aceasta faramitura de ideal: "sa faci binele" ....

Multimile. Izbavirea prin multime de oameni

Am citit cu atentie ce spune Parintele Arsenie Boca despre multimi. odata, el insusi a fugit ca sa se apere de multimi - nu in pustiu, ca Arsenie cel mare, ci in lume ...  caci multimile sunt oarbe, si n-au vointa lor proprie.
Apoi, Iisus insusi a fugit de multimi, cand a vazut ce asteptau ele de la El: paine si pesti ... si eliberare de raul identificat si "vazut", care atunci era "stapanirea" (romana).

... pana la urma, tot multimile l-au condamnat pe Iisus, si Iisus n-a putut sa faca nimic impotriva lor ...


Si atunci, de ce credem ca multimile "au dreptate" ... ? sau, de ce vrem ca biserica sa faca ce vor multimile, sa faca bine pt. multimi de oameni, sau sa invete "multimi de oameni"...
poate, e din cauza ca noua ne e frica de multimi, si in special, de multimile care ataca... oameni ... ?


poate, e din cauza ca simtim ca in multimi sta o putere - chiar daca aceasta putere nu e si dreapta ... ? caci pana la urma, puterea din multimi l-a rapus pana si pe Iisus... ?!
si am vrea ca aceasta putere sa fie mereu de partea noastra - si nu impotriva noastra ...?

si, sa zice, daca puterea asta ar fi si "dreapta", si-atunci ar fi justificat sa ma incredintez ei - ar fi ea suficienta ca sa ma mantuiasca pe mine ... sa faca munca asta de mintuire in locul meu ...? asta nu s-ar putea, cu siguranta. iar o multime "dreapta", care are chiar si un singur om ne-drept in ea, nu mai poate fi o multime dreapta.

Invers, o multime ne-dreapta, care are si un singur om drept in ea, poate primi de la Dumnezeu darul de a se mantui in intregul ei.

Credinta - in raport cu internetul, media si tehnologiile

Nu stiu sa fi trait o patima mai adanca (si mai potrivnica lui Dumnezeu) decat dependenta de internet (si derivatele din progresul tehnologic), care au invadat timpul din urma al vietii noastre, al tuturor.
E posibil s-o fi invins intre timp; am aplicat si eu ideea ca nimic nu e rau in sine (exista rau "in sine" ...?), ci rau e ceva care este in tine si care se foloseste rau de acel lucru din lume.
Incercand sa inteleg mecanismul acestei dependente, l-am studiat pe cel al dependentei de televizor, pt. ca e singura dependenta de "progres" care nu ma stapaneste deloc;
Ce-am inteles eu e ceva ce nu regasesc in nicio scriere legata de dependenta de internet si tehnologii;
eu cred ca dependenta de noile tehnologii foloseste cel mai mult faptul ca ne place puterea - "iubirea de stapanire"

Restul motivatiilor, cum ca internetul, televizorul etc, ne aduc informatii noi, ca ne usureaza accesul la informatii, etc, sunt doar derivate din cauza de mai sus; cel mai important este ca tehnologiile livreaza aproape instantaneu "plata" lor, adica placerea puterii, endomorfine pt. creier;
in mod secundar, accesibilitatea acestei puteri e foarte rapida, sentimentul puterii devine cel mai usor de obtinut :

puterea - beneficiul psihologic principal care te face sa investesti timp in internet - nu mai vine tarziu, nu mai e amanata sau incerta: plata e sigura si ti se livreaza instantaneu.


cred ca toti iubim puterea.


Unul singur nu a iubit puterea